Piaţa RASDAQ, creată după model american în epoca de aur a privatizărilor româneşti, îşi trăieşte acum ultimele zile, fiind la un pas de desfiinţare, singura soluţie găsită de autorităţi pentru a fi respectată legea.
Arbitrul pieţei de capital vrea ca toate cele 1.152 de companii tranzacţionate în prezent pe piaţa RASDAQ să se mute pe sistemul alternativ al Bursei de Valori Bucureşti (BVB) care sigur nu este piaţă reglementată, iar companiile cele mai valoroase să treacă în timp pe piaţa reglementată a BVB dacă acţionarii vor acest lucru. Decizia finală nu este încă luată, proiectul de instrucţiune ce stabileşte desfiinţarea pieţei este supus dezbaterii publice şi n-ar fi de mirare să mai treacă ani, aşa cum s-a mai întâmplat, până când CNVM ia o hotărâre.
Cum s-a ajuns însă ca după 16 ani de funcţionare piaţa RASDAQ să fie la un pas de a fi ruptă în bucăţi între ATS şi piaţa reglementată a bursei de la Bucureşti? De ce al şaisprezecelea an de viaţă ar putea fi şi ultimul pentru o piaţă proiectată la începuturi drept cea mai modernă bursă a României, cu platformă electronică şi conturi globale încă din primele zile de tranzacţionare?
Modul în care a funcţionat RASDAQ din 1996 până în prezent oferă suficiente indicii. Piaţa RASDAQ a fost înfiinţată în octombrie 1996 cu un scop precis: să asigure suportul instituţional şi tehnic pentru tranzacţionarea tuturor acţiunilor distribuite în cadrul Programului de Privatizare în Masă. Altfel spus, mii de companii au ajuns să fie listate fără ca măcar să ştie, acţionarii nu erau în căutare de finanţare şi nici suporteri ai pieţei de capital, astfel că multe dintre societăţi s-au delistat cu prima ocazie.
Numele este un acronim ce provine de la Romanian Association of Securities Dealers Automated Quotation, sau mai bine zis o interpretare românească a bursei americane NASDAQ care a servit drept model. RASDAQ a apărut în urma unui memorandum semnat în 1994 de guvernele României şi SUA. Anca Dumitru a fost primul director general al RASDAQ, iar George Păunescu, unul dintre cei mai puternici oameni de afaceri din România în anii '90, a fost primul preşedinte. La inaugurarea bursei RASDAQ a fost prezent şi preşedintele de atunci Ion Iliescu.
"Era nevoie de un sistem de capacitate foarte mare, cu o tehnologie foarte avansată şi performantă, sistem accesibil de la distanţă, astfel încât toţi cetăţenii României să aibă acces uşor la un broker pentru a-şi valorifica acţiunile. Au fost evaluate diverse soluţii şi a fost agreat modelul unei secţiuni a NASDAQ", îşi aduce aminte un broker.
După doar un an de funcţionare, piaţa RASDAQ a ajuns să numere nu mai puţin de 5.300 de emitenţi, toţi proveniţi în urma procesului de privatizare, iar capitalizarea bursieră a companiilor a sărit de 1,5 miliarde de dolari, cifre record pentru acele vremuri.
Printre emitenţii RASDAQ s-au numărat companii care astăzi ar stârni invidie din partea oricărei burse din regiune: combinatul siderurgic Sidex, liderul de pe piaţa locală a berii Brau Union, producătorii de ciment Romcif Fieni preluat ulterior de HeidelbergCement şi Romcim Bucureşti preluat de Lafarge. Aceste companii s-au tranzacţionat pe piaţa RASDAQ însă au fost preluate de investitori strategici şi delistate. Piaţa RASDAQ nu a pus nimic în locul acestor companii şi astfel a ajuns în prezent să numere doar 1.100 de companii, cei mai mulţi dintre aceştia fiind din rândul celor privatizaţi la finalul anilor nouăzeci.
La începutul anilor 2000 nu a contat prea mult dacă RASDAQ era sau nu piaţă reglementată, dacă investitorii respectă sau nu reguli de tranzacţionare, au existat încercări timide de a impune reguli de tranzacţionare şi de transparenţă/raportare pentru emitenţi. Şi astăzi unele companii publică date semestriale sau trimestriale sau rezultate anuale preliminare la fel ca pe o piaţă reglementată, în timp ce altele anunţă cu întârziere şi rezultatele anuale.
Drept urmare, piaţa RASDAQ a devenit un fel de Vest Sălbatic al pieţei de capital. În 2000, RASDAQ a ajuns chiar subiect de glumă după ce cântăreaţa de muzică populară Irina Loghin, pe atunci deputat, întrebată ce părere are de fraudele de pe această piaţă, a răspuns: "Dacă a furat, să meargă şi RASDAQ la puşcărie".
RASDAQ nu a mers la puşcărie, ci a fuzionat cu Bursa de Valori Bucureşti în 2005, autorităţile intensificând demersurile de aducere a pieţei în pas cu legea având în vedere nu prea îndepărtata aderare a României la Uniunea Europeană din 2007.
Situaţia pieţei RASDAQ s-a complicat şi mai mult începând din anul 2008, când demersurile de restructurare întreprinse de conducerea Bursei de Valori Bucureşti nu au fost aprobate de CNVM. Reprezentanţii BVB au propus în urmă cu patru ani ca societăţile care îndeplinesc condiţiile de cotare la Bursă să fie incluse într-o nouă categorie a pieţei reglementate, numită RASDAQ-STAR. Au mai trecut doi ani, iar în 2010 CNVM şi Bursa au anunţat că au căzut de acord că piaţa RASDAQ trebuie desfiinţată: cei mai valoroşi emitenţi să fie transferaţi la cota Bursei, iar restul să treacă pe sistemul alternativ.
Nicio decizie finală însă. După doi ani, în martie 2012, după ce Curtea Europeană de Justiţie s-a pronunţat că RASDAQ nu e piaţă reglementată la interpelarea Curţii de Apel Cluj într-un dosar în care mai multe persoane care au încheiat o serie de tranzacţii cu acţiuni RASDAQ sunt judecate pentru manipularea pieţei de capital, CNVM s-a angajat să rezolve odată pentru totdeauna necunoscuta pieţei RASDAQ. Soluţia este veche: vor fi mutaţi toţi emitenţii pe sistemul alternativ, urmând ca aceia valoroşi să fie transferaţi după acordul acţionarilor la cota bursei. Pe ATS, acţionarii nu sunt obligaţi să facă ofertă de preluare dacă au depăşit un anumit prag de deţinere, regulile privind transparenţa şi informarea investitorilor sunt mult mai laxe, delistarea se poate face prin simpla decizie a acţionarilor.
Investitorii nu sunt însă de acord cu aceste modificări. Ei consideră că piaţa RASDAQ este o piaţă reglementată, aşa cum a fost ea definită la înfiinţare, în 1997, şi astfel transferul companiilor de pe RASDAQ pe ATS le va afecta drepturile de acţionari.
Ce a mai rămas din RASDAQ
1.152 de societăţi mai sunt listate în prezent, faţă de 5.300 în 2000, cu o capitalizare bursieră de 2,25 mld. euro.
Cele mai mari companii listate pe RASDAQ sunt: Conpet Ploieşti (71 mil. euro), Unirea Shopping Center (58 mil. euro), Alum Tulcea (54 mil. euro) şi ArcelorMittal Roman (53 mil. euro).
Tranzacţiile medii zilnice cu acţiuni au scăzut la 150.000 € (în T1 2012), de la 500.000 de euro în 2011 şi un maxim de 5,15 mil. € pe zi în 2007.
Cele mai lichide companii de pe RASDAQ sunt: Armax-Gaz Mediaş (ARAX), Prospecţiuni Bucureşti (PRSN), Albalact Alba Iulia (ALBZ) şi Imotrust Arad (ARCV).
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
