Novick face referire la studiile economiştilor Martin Schmalz de la Universitatea Michigan şi Sahil Raina de la Universitatea Alberta, prin care cei doi sunt de părere că practica investiţiilor în indici conduce la diminuarea competiţiei între companiile parte constituentă a indicelui. Un ETF este un fond deschis de investiţii listat care urmăreşte performanţa unui indice recunoscut de acţiuni. Principalul argument pentru care sunt preferate de investitori este faptul că, prin structura lor, ETF-urile combină avantajele unui fond deschis cu cele ale unei acţiuni tranzacţionate.
Mai exact, se pot vinde şi cumpăra de pe Bursă şi nu de la administrator sau bancă, aşa cum se întâmplă în cazul fondurilor deschie. Aceste instrumente le permit investitorilor să reacţioneze mult mai rapid la mişcările de pe Bursă şi să cumpere sau să vândă acţiuni ETF în aceeaşi zi, spre deosebire de fondurile deschise, care cer adesea comisioane ridicate de subscriere sau de retragere.
Profesori de Drept din cadrul universităţiilor americane Chicago şi Yale propun, în vederea limitării acestui fenomen, interzicerea managerilor acestor fonduri să voteze în numele acţionarilor şi limitarea expunerii ETF-urilor la o singură companie per sector din respectivul indice.
Novick este de părere că astfel de propuneri suferă de o fractură logică şi sunt împotriva naturii economice, intrând în coliziune directă cu ideile enunţate de economistul american Harry Markowitz, laureat al Premiului Nobel pentru Economie în 1990, cel care a demonstrat importanţa diversificării prin Teoria Modernă a Portofoliului, ceea ce a declanşat o revoluţie în industria financiară la acea vreme.
Aşadar, dacă astfel de propuneri se vor materializa în legi, Novick avertizează că principalele avantaje ale acestor fonduri vor fi amputate, iar cei care vor suferi primii vor fi tocmai investitorii mici.
