Oltchim este probabil compania cea mai greu de privatizat din România, iar anunţul de privatizare publicat joi de Oficiul Participaţiilor Statului şi Privatizării în Industrie (OPSPI), autoritatea din Ministerul Economiei care administrează companiile din portofoliul acestuia, este al treilea din ultimii 15 ani. Precedentele două tentative de privatizare a Oltchim au eşuat deşi au existat de-a lungul ultimilor 15 ani companii şi fonduri străine interesate să preia combinatul.
Totuşi, interesele mari din jurul Oltchim şi greşelile realizate de stat în administrarea companiei au făcut ca privatizarea să fie amânată de la an la an. După nouă ani de tergiversări (de la precedentul anunţ de privatizare), guvernul condus de Mihai Răzvan Ungureanu încearcă să accelereze privatizarea celui mai mare combinat chimic al ţării, ultima companie reprezentativă pentru industria din România care se mai află în portofoliul statului.
Ultimii cinci ani au fost însă foarte dificili, iar compania a acumulat pierderi de 260 mil. euro şi a ajuns la datorii de aproape 590 mil. euro, astfel că nu este clar câţi bani mai poate încasa statul din această privatizare sau dacă viitorul acţionar va mai putea salva ceva din Oltchim. Nu există nicio garanţie că acest lucru se va întâmpla, având în vedere că negocierile se poartă în spatele uşilor închise, nefiind publice niciun fel de informaţii privind criteriile pe care trebuie să le îndeplinească "peţitorii" Oltchim şi nici care sunt clauzele pe care viitorul cumpărător va trebui să le îndeplinească după privatizare.
Ce spune anunţul de privatizare a Oltchim?
Potrivit anunţului publicat joi de OPSPI, privatizarea Oltchim se va realiza printr-o metodă combinată: negociere pe bază de oferte preliminare neangajante, urmată de licitaţie cu ofertă în plic.
În anunţ se mai precizează că pe parcursul derulării procesului de privatizare este posibilă modificarea capitalului social al companiei, prin conversia în acţiuni a creanţei AVAS, şi că potenţialii cumpărători au opţiunea să negocieze prin intermediul OPSPI preluarea activelor rafinăriei Arpechim de la OMV Petrom.
În anunţ se mai arată că pentru participarea la negocierile preliminare şi neangajante şi, mai apoi, la licitaţia cu ofertă în plic este obligatorie cumpărarea Dosarului de prezentare a Oltchim, de unde rezultă că nu există un caiet de sarcini pentru candidaţi. Documentul de prezentare va putea fi cumpărat de la OPSPI începând cu data de 20 martie, la preţul de 5.456 de lei (cu TVA inclusă).
Singurul criteriu de privatizare e preţul. Care preţ?
Acţiunile Oltchim vor fi vândute într-un proces în care singurul criteriu de departajare a ofertelor depuse va fi preţul, iar statul se va baza în negocieri pe evaluări care relevă că valoarea de piaţă a companiei poate ajunge şi la aproape 300 de milioane de euro dacă Oltchim beneficiază şi de serviciile rafinăriei Arpechim, principalul furnizor de materii prime, aflată în prezent în proprietatea Petrom. Fără materia primă furnizată de Arpechim, valoarea Oltchim este însă zero, se arată într-un document oficial obţinut de Mediafax.
Astfel, statul nu pare să fie interesat cine va prelua combinatul atât timp cât obţine cel mai bun preţ. Documentul citat relevă că pentru privatizarea Oltchim şi-au exprimat interesul companiile TISE (Rusia), Forte (Emiratele Arabe Unite), Rompet Rogas (România) şi PCC (Germania), în prezent acţionar minoritar la combinatul din Vâlcea. Compania românească Rompet Rogas, deşi menţionată în documentul oficial al Guvernului ca fiind interesată de Oltchim, nu figurează însă nici la Registrul Comerţului.
Producătorul rus de energie electrică TISE (Tehnologies Investments Services Energy), cu capital majoritar de stat, a fost înfiinţat la Moscova în 2003, având ca acţionari companiile Tehnopromexport, Zarubejneft şi Zarubejneftegaz, ultima subsidiară a Gazprom.
Principala întrebare vizează însă preţul pe care-l poate obţine statul, în condiţiile în care valoarea contabilă a Oltchim (valoarea capitalurilor proprii) este negativă, adică datoriile sunt mai mari decât activele companiei, astfel încât în cazul lichidării companiei acţionarii ar trebui să vină cu bani de acasă. Desigur, în cazul în care ar exista un plan de afaceri pe termen lung şi o strategie privind readucerea companiei pe profit, atunci, valoarea ar putea creşte. Acţiunile Oltchim sunt listate pe bursă, unde au înregistrat fluctuaţii mari în ultimul an, însă acestea au fost determinate mai ales de speculaţii şi de achiziţiile agresive ale acţionarului minoritar, grupul german PCC, şi ale fondului de investiţii britanic Carlson Ventures, care au încercat să-şi consolideze poziţia în vederea viitoarei privatizări.
Compania este evaluată în acest moment pe bursă la 94 mil. euro, iar pachetul de acţiuni deţinut de stat (54,8% din capital) valorează 51,5 mil. euro. În ultimul an însă capitalizarea Oltchim a oscilat între 15 mil. euro şi 170 mil. euro.
Cu sau fără majorare de capital?
O altă întrebare este legată de majorarea capitalului Oltchim. Statul român a primit recent undă verde de la Comisia Europeană pentru conversia în acţiuni a unor datoriilor Oltchim faţă de AVAS. Oltchim are o datorie faţă de AVAS de 508,4 mil. lei (circa 116 mil. euro la cursul actual), la care se adaugă dobânzi totale de 501 mil. lei (114 mil. euro) calculate în perioada 2007-2011. Acestea reprezintă de altfel cea mai mare parte a datoriilor Oltchim, care se ridicau la finalul anului trecut la 2,5 mld. lei.
Nu este clar dacă aceste datorii pot fi integral convertite în acţiuni sau doar parţial. De asemenea, nu este clar dacă statul poate hotărî singur această conversie.
Guvernul intenţionează să transforme datoriile combinatului către AVAS în acţiuni de pe poziţie de forţă faţă de acţionarii minoritari, urmând să decidă că operaţiunea nu mai trebuie validată şi de AGA, se arată în documentul oficial citat de Mediafax.
În prezent, conform actului constitutiv al Oltchim, compania are nevoie de aprobarea a trei sferuri din acţionari pentru o astfel de conversie, iar acţionarii minoritari PCC şi Carlson Ventures se opun majorării de capital, pentru că operaţiunea le-ar dilua puternic participaţiile. Dacă statul forţează majorarea fărăs-o mai treacă prin AGA, atunci acţionarii minoritari ai Oltchim pot ataca operaţiunea în instanţă, ceea ce ar putea spulbera şansele de privatizare.
În 2003, statul a convertit în acţiuni o creanţă în valoare de 95,28 mil. dolari asupra Oltchim, iar AVAB a ajuns să deţină 95,73% din acţiuni. Acţionarii minoritari de la acea vreme, SIF Oltenia şi Broadhurst, au atacat operaţiunea în instanţă, reclamând că nu li s-a oferit şansa să subscrie în majorare, şi au câştigat. Majorarea de capital a fost anulată în 2007, iar tot atunci au început problemele financiare mari la Oltchim.
Datoriile companiei au crescut în câţiva ani foarte mult, iar combinatul nu a mai putut accesa finanţări de la bănci. Închiderea rafinăriei Arpechim de către Petrom a fost o altă lovitură puternică pentru Oltchim, care a rămas astfel fărăprinci pala sursă de materie primă.
Privatizare cu sau fără Arpechim?
Oltchim a încercat în ultimii ani să cumpere de la Petrom active de pe platforma Arpechim, pentru a-şi asigura aprovizionarea cu materie primă. Combinatul Oltchim a fost legat încă de la început de rafinăria Arpechim din Piteşti, prin conducte subterane, cele două fiind gândite ca un tot unitar.
Încă de la primele discuţii privind privatizarea Oltchim, din anii '90, s-a pus problema ca procesul de privatizare să implice şi instalaţii de pe platforma Arpechim.
După privatizarea Petrom, Oltchim a trebuit să se înţeleagă cu austriecii de la OMV în privinţa achiziţiei materiei prime. La finalul lui 2008, Petrom a întrerupt livrările de propilenă către Oltchim, din cauza datoriilor acumulate de combinat, forţând compania să se aprovizioneze de pe alte pieţe, la costuri mai mari. Asta a determinat reducerea puternică a producţiei şi afacerilor Oltchim, venită şi pe fondul crizei economice.
La finalul lui 2009, Oltchim a bătut palma cu Petrom pentru preluarea unor active de pe platforma Arpechim pentru circa 13 mil. euro. În acel moment, conducerea Oltchim anunţa că o dată cu repunerea în funcţiune a instalaţiilor de pe platforma Arpechim îşi va creşte din nou producţia şi va reveni pe profit.
Calculele nu s-au potrivit însă cu realitatea. Mai întâi pentru că repararea şi modernizarea instalaţiilor preluate de la Petrom a durat mai mult decât se estima. Apoi pentru că după ce aceasta a fost finalizată, Petrom a închis cu totul rafinăria Arpechim. Astfel, operarea instalaţiilor respective nu a mai fost posibilă.
Conducerea Oltchim a discutat cu Ministerul Economiei o eventuală preluare a rafinăriei Arpechim, însă aceasta nu s-a putut realiza, din cauza situaţiei financiare a combinatului şi a faptului că statul nu s-a înţeles cu Petrom asupra preţului.
Aşadar, a rămas ca variantă ca viitorul investitor al Oltchim să decidă dacă vrea sau nu să preia şi Arpechim. Dintre companiile interesate de Oltchim, ruşii de la TISE, controlaţi de Gazprom, ar fi interesaţi şi de Arpechim. În urmă cu doi ani se vorbea şi despre interesul azerilor de la Socar pentru Oltchim şi Arpechim.
Pe de altă parte, nemţii de la PCC au fost împotriva preluării Arpechim, din cauza costurilor mari de retehnologizare.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
