Lipsa de ambiţie a firmelor româneşti de a lua finanţare de pe Bursa de Valori pentru a se extinde pe pieţele internaţionale este una dintre cauzele menţinerii salariilor din România la un nivel redus.
Abia în ultimele 12 luni, prin listarea MedLife (sănătate) şi RCS (telecom TV), precum şi a obligaţiunilor Globalworth (imobiliare), antreprenorii români au început să ia bursa în serios.
Pe de altă parte, 35 de miliarde de euro economii ale populaţiei stau la 0,5%-1% dobânzi pentru că nu există suficiente posibilităţi de plasare fructuoasă pe piaţa de capital.
„Vreau să deschid o cafenea la Alexandropolis, grecii au o cultură a cafelei, îi vezi la 8 dimineaţa în cafenele. Am calculat că încasările pe o zi de acolo sunt cât într-o săptămână aici“, spune un antreprenor care a deschis patru cafenele în Bucureşti.
Cine vede oportunitatea merge după ea. Doar în acest fel capitalul poate fi pus la lucru cu randamente suficiente. Companii româneşti precum Electrica, Hidroelectrica sau Romgaz stau cu sute de milioane de euro în conturi, dar nu au îndrăznit să facă niciun pas afară.
Lipsa de orizont a companiilor româneşti are ca efect nedeschiderea unor trasee pentru managerii români care sunt în căutare de noi experienţe şi de a câştiga în profesionalism.
Ca o companie de anvergură să iasă pe pieţele externe, trebuie să împingă oamenii din liniile 3 şi 4 în faţă, să-i selecteze pe cei mai pricepuţi şi mai ambiţioşi şi să-i trimită să deschidă noi pieţe.
Ei va trebui să îngrijească de afacere într-un context total străin şi de multe ori ostil, ceea ce îi va căli şi îi va face să îşi dorească intrarea apoi pe alte şi pe alte pieţe şi sectoare.
În plus, în spatele lor vor veni, din managementul de linie, alţi oameni. În aşa fel, organizaţiile îndrăzneţe îşi asigură practic o dinamică internă a celor mai buni oameni, care găsesc oportunităţi în aceeaşi companie şi cresc odată cu ea.
Ce se întâmplă în România? De cele mai multe ori, companiile antreprenoriale nu se uită la posibilităţi de intrare pe pieţele externe şi finanţarea acestora eventual prin bursă, aşa încât pentru cei care vor mai mult nu există decât calea expatrierii.
Creşterea dorită a veniturilor salariale în România nu va putea avea loc fără companii îndrăzneţe care să iasă pe pieţele externe.
Polonezii, cehii, ungurii au mii de investiţii în România şi afaceri de sute de milioane de euro prin companii precum Maspex (Polonia, alimente), CEZ (Cehia, energie) sau MOL (Ungaria, combustibili).
Spre exemplu, Kredit Inkaso, companie poloneză de comerţ cu creanţe, ridică bani de pe bursa de la Varşovia şi investeşte pe alte pieţe. Numai în România a cumpărat creanţe de la bănci de 1 miliard de euro în ultimul an.
Grupul polonez cu activităţi în domeniul resurselor umane Work Service Capital Group, listat la Varşovia şi la Londra, cu afaceri de 585 de milioane de euro, a cumpărat în iulie anul acesta compania românească de recrutare şi muncă temporară APT, cu afaceri de 27 mil. euro. Diferenţa de anvergură se vede de la distanţă.
Kredit Inkaso şi Work Service Capital Group sunt exemple despre cum expansiunea este finanţată de pe bursă.
Ieşirea pe alte pieţe destupă pur şi simplu căi de creştere atât pentru managementul de acasă, care găseşte noi oportunităţi, cât şi pentru afaceri colaterale: firme de software, alţi furnizori de diverse servicii care îşi pot urma partenerii în străinătate.
„Am descoperit vreo 70 de români la Alexandropolis cu diverse afaceri, o mică pensiune, comerţ. Chiar mă gândesc să fac un hub de comrţ româno-grec“, mai spune tânărul antreprenor care s-a lansat în producţia şi vânzarea de cafea originală.
Pieţele sunt deschise, iar câteodată tocmai cei lipsiţi de resurse sunt mai îndrăzneţi decât companii care stau pe sute de milioane de euro şi împiedică în final dezvoltarea locală, pe pieţele pe care le domină.
