Indicele de referinţă al bursei americane S&P afişează un plus de 60% în ultimul deceniu, adică de când bursa românească atingea maximele istorice, în timp ce indicele CAC40 al bursei de la Paris are 38%. Indicele german DAX include şi dividendele, iar în ultimul deceniu afişează un plus de 61%.
Bursa a fost acum un deceniu printre primele instrumente care prevesteau pericolul ce va lovi România, deşi în afara cercurilor pieţei de capital exuberanţa era la ordinea zilei, iar activele imobiliare au mai continuat câteva luni un avans ce pare acum lipsit de orice raţionament. Scăderile bursiere violente de la Bucureşti corespundeau de fapt cu primele informaţii internaţionale care semnalau fisurile dintr-un sistem care nu mai avea cum să reziste.
Reglementările deja nu mai ţineau de mult pasul cu schimbările majore pe care le înregistra ecosistemul financiar. Crahul din 1929, ce a condus în definitiv la convulsii sociale chiar de magnitudinea celui de-al Doilea Război Mondial, a pornit şi s-a extins şi din cauza lipsei unor instrumente de garantare a depozitelor, apărute abia în 1933, odată cu fondarea FDIC de către administraţia Roosevelt.
