Investitorii l-au luat în serios pe Super Mario, cel puţin pentru o zi şi au urcat pieţele bursiere. Analiştii sunt însă sceptici că noua doză de „morfină” va ţine mult. Problema Europei este că firmele nu investesc, nu fac angajări şi nu cresc salariile

11 mar 2016 Autor: Cristian Hostiuc

Noile decizii ale Băncii Central-Europene (BCE), de a duce dobânzile şi mai mult în teritoriul negativ şi a injecta o nouă doză de lichiditate în sistem, au dus la creşterea celor mai mari pieţe bursiere ale lumii, cel puţin pentru şedinţa de vineri.

Bursa germană a crescut cu 3,47%, bursa franceză cu 3,16%, iar piaţa de la Londra a adus investitorilor un plus de 1,68%. Bursa de la New York a deschis vineri în creştere cu un plus de 1,25%.

La Bucureşti, principalii indici au scăzut vineri, investitorii preferând să îşi marcheze din câştiguri, având în vedere creşterea din ultimele două săptămâni pe SIF-uri, în special pe SIF Transilvania şi SIF Banat-Crişana, pe BRD, pe Banca Transilvania sau pe Petrom.

Indicele BET, care urmăreşte evoluţia principalelor zece acţiuni, a scăzut cu 0,12%, indicele BET-FI (cele cinci SIF-uri plus Fondul Proprietatea) a scăzut cu 0,19%, iar indicele BET-NG al companiilor din energie a crescut cu 0,11%. În această săptămână surpriza plăcută a fost că SIF Transilvania care a anunţat că vrea să dea un dividend care are un randament de 9% (dividendul propus la preţul acţiunii din momentul anunţului), cu mult peste aşteptări. BRD a propus acţionarilor un dividend cu un randament de 3%.

Dividendele de la Bursă sunt peste dobânzile bancare la lei, care se situează în acest moment între 1 şi 2,75% pe an, cu tendinţă de scădere, având în vedere abundenţa de lichiditate de pe piaţă.

Pe plan extern, italianul Mario Draghi, alintat de pieţele financiare Super Mario, face tot ce îi stă în putinţă pentru a nu lăsa Europa să se afunde într-o stagnare economică milenară. Din acest motiv, el a mărit doza de lichiditate din sistemul bancar european prin tipărirea de bani (cumpără obligaţiuni sau alte titluri financiare şi dă cash) , a dus şi mai mult dobânzile în teritoriul negativ, iar la desert a introdus o nouă facilitate, respectiv va da bani băncilor care vor credita economia.

Toate aceste măsuri au fost salutate de investitori, dar încă sunt mari semne de întrebare dacă vor reuşi să stimuleze cererea , să crească inflaţia şi astfel să aducă un plus de creştere economică în Europa, care se învârte de mai bine de un deceniu între 0 şi 1% pe an.

Analiştii cred că este nevoie de mai multe doze de lichiditate pentru a atinge o inflaţie de 2% de la 0, cât este în prezent. Europa experimentează de-abia acum trilioanele de euro injectate în economie, dar încă este departe de Statele Unite, care imediat după debutul crizei a aruncat o doză de peste cinci trilioane de dolari (5.000 de miliarde de dolari) pentru a nu lăsa economia americană să scadă.

În primii ani ai crizei, la conducerea BCE a fost francezul Jean Claude Trichet, un bancher central de modă veche, care nu a fost fanul injectării de lichiditate în sistemul bancar european şi nici a deficitelor bugetare mari, pe modelul american. Din acest motiv, Europa a rămas prinsă în mlaştină aproape cinci ani.

Terminarea mandatului lui Trichet a adus la cârma Băncii Central-Europene pe Mario Draghi, un italian şcolit în America şi care a lucrat ani buni la Goldman Sachs, cea mai influentă bancă de pe Wall Street şi din lume.

După preluarea mandatului, Draghi a declarat că va face tot ce este posibil pentru a apăra euro şi a nu lăsa Europa să se afunde în deflaţie, ca Japonia, din care nu poţi să ieşi cu deceniile. Japonia se află în această situaţie de mai bine de 20 de ani.

Europa, ca de altfel toată lumea occidentală, se confruntă cu supraproducţie şi supracapacitate şi din acest motiv preţurile şi apoi inflaţia nu cresc. Fiecare ţară europeană, sau companie  încearcă să îşi menţină intacte toate capacităţile de producţie şi preferă să scadă preţurile decât să închidă.

Cel mai bun exemplu se regăseşte în industria oţelului, unde intrarea Chinei a răvăşit toată Europa şi America. De mai bine de doi ani, miliardarul Lakshmi Mittal (proprietarul de la Sidex Galaţi)  încearcă să îi convingă pe chinezi să îşi distrugă fabricile pentru a creşte preţul la oţel, pentru că altfel pierde toată lumea.

Deşi dobânzile la euro sunt negative- indicele de referinţă EURIBOR este cu minus, companiile nu dau buzna să ia credite şi să facă noi investiţii, având în vedere că au deja supracapacitate. Cei care pierd sunt deponenţii, care îşi văd economiile de o viaţă ciuntite de dobânzile negative. Marea majoritate a europenilor preferă să economisească în depozite bancare, spre deosebire de americani, care investesc pe bursă sau în alte instrumente ale pieţei de capital.

Nimeni nu ştie cum va reuşi Europa să iasă din mlaştina deflaţiei şi a stagnării economice, dacă firmele nu reiau investiţiile, nu creează noi locuri de muncă sau nu majorează salariile. Orice ar face BCE, oricâtă  lichiditate ar injecta în sistemul bancar, dacă firmele nu îşi reiau investiţiile, nimic bun nu se va întâmpla pe burghezul continent.

Europa sare în aer: Banca Centrală a redus dobânda şi mai mult şi va injecta şi mai multă lichiditate în piaţă pentru ca economia bolnavă să-şi revină

Băncile ţipă şi BCE taie dobânzile, ducându-le acolo unde nimeni nu le-a mai dus vreodată

 

 

Cuvinte cheie:
refuz
, crestere
, piata
, investitii
, investitori
, analisti
, angajari
, firme
, morfina
, problema
, salarii
, urcare
, dobanzi
, lichiditate
, banca
Vizualizari:
Printeaza
zf.ro
Închide