Tot mai multi investitori renunta la atitudinea pasiva de a investi intr-o companie si a astepta ca actiunile sa creasca si incearca sa se implice activ, sa-si numeasca membri in consiliul de administratie, sa obtina cresterea dividendelor, refacerea bugetelor si sa forteze, in esenta, cresterea valorii companiei.
Spre deosebire de piata din SUA, unde actionariatul companiilor este atât de fragmentat incât niciun actionar nu are „majoritatea“, iar puterea este in mâna managerilor (cum a fost pâna acum si la SIF-uri), pe bursa de la Bucuresti majoritatea companiilor sunt controlate de unu sau doi investitori, iar minoritarii trebuie sa se lupte si pentru ca drepturile lor sa fie respectate.
„Din pacate, drepturile actionarilor nu sunt intotdeauna foarte bine respectate in România. Prin ceea ce fac, acesti actionari aduc valoare pentru toti investitorii pentru ca impun imbunatatirea guvernantei corporative. De aceea este de dorit sa avem mai multi actionari activisti pe bursa locala. Nu vorbim aici de actionari care iau o actiune sau zece doar ca sa obtina interese proprii din hartuirea companiei, ci vorbim de investitori reali de pe bursa ale caror demersuri aduc valoare tuturor actionarilor“, a declarat Dumitru Beze, presedintele Asociatiei Investitorilor de pe Piata de Capital (AIPC), prima organizatie de pe piata locala care promoveaza interesele investitorilor de pe bursa.
Implicarea activa in companiile din portofoliu poate aduce câstiguri mai mari
Pe plan international, unii dintre cei mai cunoscuti manageri de fonduri de hedging au ajuns sa fie temuti de consiliile de administratie si de executivii companiilor datorita strategiilor agresive. Cu 5% sau chiar cu mai putin de 1% dintr-o companie, acestia au reusit sa schimbe directori generali care pareau de neclintit sau sa forteze spargerea unor companii de zeci de miliarde de dolari, urcând preturile actiunilor pe bursa si devenind ei insisi miliardari. De aceea, unii ajung sa fie criticati si comparati cu „vulturi“ sau „barbari“ pentru strategiile agresive prin care storc valoarea din companii.
„Sunt si in România persoane fizice care iau pachete de 5% din companii listate si se lupta ca acestea sa nu fie delistate, le cer rezultate mai bune ca sa le creasca valoarea. Unii dintre acesti investitori ajung mai târziu chiar sa detina companii, cum e cazul domnului Gheorghe Iaciu, care este actionar minoritar la SIF Muntenia, unde s-a luptat cu conducerea, si a preluat recent Impact“, a spus Beze.
Practic, un investitor pasionat isi urmareste indeaproape investitiile si incearca sa obtina maximum din ele, iar astfel poate ajunge in timp sa câstige multi bani.
Unul dintre primii investitori activisti de pe bursa locala a fost fondul de investitii american Broadhurst, care detine inca participatii minoritare in companii listate precum operatorul portuar Oil Terminal Constanta si producatorul de electrozi Ductil Buzau, unde se lupta cu consiliile de administratie si actionarii majoritari. Broadhurst s-a luptat de-a lungul timpului cu Oltchim Râmnicu Vâlcea, cu Armatura Cluj si cu Prodplast Bucuresti, unde a fost actionar minoritar, dar luptele s-au dus preponderent in instante, fiind mai putin vizibile.
Elliott, primul investitor activist pursânge de pe piata locala
De regula, investitorii activisti isi duc „razboaiele“ public, nu neaparat in tribunale. Nu e neaparat ca o companie sa incalce legea sau drepturile actionarilor pentru a deveni tinta unui investitor activist, ci e de ajuns ca sa fie subevaluata pe bursa, iar investitorul sa aiba o viziune diferita de cea exprimata de conducerea companiei pentru cresterea valorii. Facându-si publice opiniile, investitorul activist are sanse mai multe sa câstige sprijin si din partea altor actionari ai companiei si astfel sa obtina in AGA schimbarile pe care le doreste.
Solicitarea Elliott privind schimbarea formulei de remunerare a administratorului Fondului Proprietatea, Franklin Templeton, in martie 2012, este un exemplu privind modul cum lucreaza un investitor activist. Elliott a redactat o scrisoare de motivare adresata actionarilor, in care arata ca vânzarea activelor din portofoliul fondului si distribuirea banilor catre actionari este o solutie mai buna pentru cresterea valorii actiunilor, dar ca Franklin Templeton nu ar fi fost motivat sa o puna in practica deoarece ar duce pe termen lung la scaderea activelor fondului si, implicit, a comisionului administratorului.
Investitorul activist trebuie sa arate ca propunerile sale sunt in interesul tuturor actionarilor, pentru a câstiga sprijin din partea acestora.
„Pâna in acest moment, actiunile pe care le face Elliott la Fondul Proprietatea par a fi genul de actiuni de care avem nevoie pentru ca aduc valoare tuturor actionarilor“, spune Beze. Din februarie 2012 de când Elliott si-a inceput demersurile la FP, actiunile au crescut cu 25%, iar cu tot cu dividende, câstigul investitorilor este de 40%.
La SIF-uri, investitorii locali conduc lupta
SIF-urile s-au confruntat primele cu investitori activisti. Dupa cresterea pragului de detinere de la 1% la 5%, actionarii de la SIF-uri au devenit mai puternici si s-au putut coaliza mai usor pentru a obtine dividende mai mari sau pentru a schimba consiliile de administratie. Pâna anul trecut, eforturile lor nu au dat roade. Primul care a reusit sa zguduie sistemul care a functionat timp de 20 de ani la SIF-uri a fost Gheorghe Iaciu, care cu 5% din SIF Muntenia s-a ridicat in AGA din aprilie 2012 si a cerut socoteala administratorului SAI Muntenia Invest pentru rezultatele nesatisfacatoare, care au facut ca SIF Muntenia sa ramâna printre ultimele ca valoare de piata. Cu sprijinul unui grup de investitori, printre care Adrian Andrici, Swiss Capital si fondurile ING, Iaciu a reusit in iulie 2012 sa schimbe consiliul reprezentantilor actionarilor de la SIF Muntenia. Au urmat noua luni de procese, iar in final Iaciu a cazut la pace cu SAI Muntenia Invest, dupa interventia SIF Banat-Crisana, care a anuntat ca va prelua firma de administrare.
Noua tinta a lui Iaciu este dezvoltatorul imobiliar Impact, unde dupa ce a preluat recent 29% din actiuni, a schimbat consiliul de administratie si CEO-ul. Si la Impact, Iaciu este ajutat de Andrici si Swiss Capital.
Fondurile de pensii si fondurile mutuale devin si ele mai active
Un alt investitor foarte activ in ultima perioada este ING, care administreaza cel mai mare fond de pensii local si cel mai mare fond de actiuni din România, ING International Romanian Equity. Cele doua fonduri au ajuns in ultimii ani sa detina participatii semnificative in companii locale listate si au inceput sa faca presiuni asupra conducerilor acestor companii pentru cresterea valorii. La Impact, ING s-a implicat anul trecut aducând un nou CEO, Stefan Gheorghiu, care l-a inlocuit pe Dan Ioan Popp, fondatorul companiei.
Anul acesta, fondurile ING au cerut dividende mai mari de la SIF Moldova, si le-au obtinut, au cerut dividende mai mari si de la producatorul de medicamente Zentiva Bucuresti (SCD), dar fara succes, si au obtinut numirea unui administrator independent in conducerea producatorului de componente auto Compa Sibiu (CMP).
La Zentiva, ING a cerut si explicatii managementului pentru o serie de contracte incheiate de companie cu alte firme detinute de actionarul majoritar, grupul francez Sanofi, dar nu a reusit sa obtina aprobarea pentru un raport de audit suplimentar. In demersul de la Zentiva, ING este sustinut si de fondul de investitii finlandez KJK.
KJK a intrat in ultimul an cu pozitii semnificative la Cemacon Zalau (CEON), la Teraplast Bistrita (TRP), la Rompetrol Well Services (PTR), unde intentioneaza sa se implice activ in conducere.
Cine sunt cei mai cunoscuţi investitori activişti din lume
Carl Icahn, 77 de ani, este unul dintre cei mai cunoscuti investitori activisti din lume, datorita tacticilor agresive pe care le-a folosit de-a lungul timpului pentru a-si construi o avere impresionanta de circa 20 mld. dolari. Una dintre cele mai cunoscute actiuni ale sale a vizat grupul media Time Warner, unde Icahn, cu 3,3% din actiuni, s-a aliat cu alti actionari si a cerut in 2006 spargerea grupului in patru companii si rascumparari de actiuni de 20 mld. dolari, pentru cresterea valorii actiunilor. In final, compania a acceptat sa realizeze rascumpararile. In prezent, Icahn se lupta cu Michael Dell, CEO-ul producatorului de computere Dell, care vrea sa delisteze compania. Icahn pregateste o oferta mai mare pentru a contracara oferta lui Dell.
Eric Knight, fondatorul companiei de investitii Knight Vinke Asset Management, este cunoscut datorita luptelor pe care le-a purtat cu giganti precum Royal Dutch Shell si HSBC. In 2004, el a convins grupul petrolier Royal Dutch Shell sa renunte la structura corporatista duala (in Marea Britanie si Olanda), desi detinea doar 0,3% din actiunile companiei. In 2007, el a inceput sa critice strategia HSBC, una dintre cele mai mari banci din lume, iar in final a obtinut sustinere de la cel mai mare actionar al grupului, fortând conducerea sa raspunda intrebarilor sale. In prezent, Knight se lupta cu grupul elvetian UBS.
Dan Loeb, 51 de ani, este fondatorul si CEO-ul fondului de hedging american Third Point cu active de 12,9 mld. dolari. Loeb a devenit cunoscut datorita scrisorilor publice pe care le trimite companiilor in care investeste, in care isi exprima nemultumirile legate de activitatea conducatorilor acestor companii. Este celebru cazul companiei de internet Yahoo! unde Loeb detine 5,5% din actiuni si, dupa ce a fost refuzat in incercarea de a obtine mai multe locuri in consiliul de administratie, a publicat o scrisoare in care arata ca CEO-ul Scott Thompson a mintit in CV, deoarece nu era licentiat in calculatoare. Dupa acest scandal, Thompson a demisionat, iar Loeb a primit locurile in board. Recent, Loeb a lansat o ofensiva impotriva grupului japonez Sony, cerând conducerii grupului sa vânda o parte din active.
Davin Einhorn , 44 de ani, fondatorul si presedintele fondului de hedging Greenlight Capital, a cerut in mai 2011 demisia CEO-ului Microsoft, Steve Ballmer, dupa ce grupul a fost depasit ca valoare de piata de Apple si IBM. In februarie 2013, Einhorn a lansat ofensiva impotriva Apple, cerând companiei sa distribuie dividende mai mari din rezervele de 137 mld dolari. El a obtinut si o victorie in instanta prin care Apple a fost obligata sa emita actiuni preferentiale, care ofera dividende in fiecare an.
Acest articol a apărut în ediţia tiparită a Ziarului Financiar din data de 31.05.2013
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
