Burse - Fonduri mutuale

Petru Ianc, fost director în Ministerul Economiei: La Baia Mare noi umpleam o magazie întreagă cu aur prin electroliza cuprului

Petru Ianc, fost director în Ministerul Economiei: La Baia Mare noi umpleam o magazie întreagă cu aur prin electroliza cuprului

Autor: Adrian Cojocar

02.04.2012, 00:01 5051

Petru Ianc, unul dintre cei mai longevivi directori din cadrul Ministerului Economiei pe domeniul industrial din România, spune că privatizarea Cupru Min este un moment foarte bun ca autorităţile să ajute la refacerea unui lanţ industrial important, cel al cuprului, care ar crea pe verticală 2.000 de locuri de muncă şi ar transforma România într-un exportator de produse de înaltă tehnologie.

"Privatizarea Cupru Min ar fi fost un prilej prielnic pentru relansarea acestui lanţ industrial al cuprului din România şi nici acum cred că nu este timpul pierdut pentru acest lucru. Este o opţiune mult mai bună să exploatezi cuprul în ţară decât să-l vinzi la export şi să distrugi drumurile cărând cu camioanele sutele de mii de tone de steril (n.red. concentratele de cupru exportate de Cupru Min conţin cupru în proporţie de 15-20%, iar restul este reprezentant de steril) de la Roşia Poieni la Constanţa. S-ar recrea o industrie care ar da de muncă la 2.000 de oameni în rafinării, laminoare şi tot lanţul de exploatare a cuprului care a existat în România până în 1990", spune Petru Ianc, fost şef al Direcţiei generale de Politică Industrială şi Competitivitate din cadrul Ministerului Economiei, pensionat în 2010.

Până în 1993, Ianc a ocupat diferite poziţii în cadrul Ministerului Economiei, apoi a fost promovat ca secretar de stat pe Departamentul de Metalurgie, iar mai târziu a ajuns să coordoneze întreaga ramură industrială din România ca şef al Direcţiei de Politică Industrială din cadrul ME.
Ianc povesteşte cum în urma procesării minereului de cupru care era extras în principal de Cupru Min din zăcământul de la Roşia Poieni rezultau anual tone de aur şi argint şi prin anii 1996-1997 la Pheonix din Baia Mare putea fi văzut "un munte" de aur într-una din magaziile fabricii care se ocupa cu procesul de electroliză a cuprului rafinat.

"Pheonix umplea o magazie întreagă cu aur prin electroliza cuprului. Mai departe aurul era cântărit, recepţionat şi depozitat în rezervele Băncii Naţionale", îşi aminteşte Ianc.

Din zăcământul de la Roşia Poieni exploatat de Cupru Min se poate extrage şi circa 36 de tone de aur care la cotaţia afişată în prezent de BNR, de 175,3 lei/gramul de aur, valorează aproape 6,3 miliarde de lei (1,5 miliarde de euro).

Petru Ianc mai spune că dacă noul proprietar al Cupru Min ar fi îndemnat de autorităţi să rafineze concentratele de cupru în România, pentru a-l aduce la stadiul de cupru rafinat, mai departe ar apărea natural fabrici de sârmă, ţevi şi s-ar dezvolta de la sine un lanţ de producţie al cuprului cu valoare adăugată care să conducă la dezvoltarea sectorului industrial.

"Este normal ca rezervele de cupru de care dispunem să fie valorificate în ţară. Paradoxal importăm bauxită din Sierra Leone pentru lanţul de producţie a alumiului din România, dar am ajuns după anii 1990 să exportăm cuprul în cea mai brută formă care a condus la dispariţia unui întreg lanţ de producţie", spune Petru Ianc.

Prin anii 90', pe baza materiilor prime din minerit, precum cupru, zinc, plumb, sare şi chiar bauxită, în România ajunsese să se dezvolte pe verticală adevărate lanţuri industriale.

Astfel, Regia Autonomă de la Deva, care includea exploatarea zăcămintelor de cupru la Cupru Min şi Regia Autonomă de la Baia Mare, care includea în principal exploatarea zăcămintelor de plumb şi zinc, dar în secundar rezulta şi cupru, alimentau cu materie primă fabricile Ampelum Zlatna şi Pheonix Baia Mare (parte a Cuprom care a intrat în faliment). De aici lanţul industrial continua cu alte fabrici care primeau cupru rafinat şi alte deşeuri şi rezultau ţevi, sârmă, electronice, şi altele care dădeau de muncă şi la câteva zeci sau sute de întreprinderi de talie mică şi medie, care prelucrau mai departe aceste produse.

Din filiera cuprului făceau parte Laromet, Metrom Braşov - care realiza produse din cupru pentru industria de apărare şi Elcond Zalău , care producea sârmă şi cabluri.

Elcond a fost preluată ulterior de Cuprom, deţinută de doi foşti bancheri, Horia Simu şi Horia Pitulea, firmă care a intrat mai apoi în faliment.

"Prin ruperea legăturii dintre minerit şi industria prelucrătoare, începând cu 1990 concentratele noastre au luat drumul exportului şi industria de rafinare atât de cupru, dar şi de plumb şi zinc, a fost închisă, iar minele au rămas la mâna celui care cumpără concentratele. Acesta a aşteptat momentul prielnic şi a cumpărat mina de la Roşia Poieni. Este clar că mina de cupru avea nevoie de un influx de capital şi investiţii. Este clar că de-a lungul anilor poate întâmplător, şi sper să fie aşa, s-a rupt legătura între minerit şi linia de prelucrare prin apariţia unor companii care au cumpărat, aş spune eu în orice condiţii, concentratele de cupru numai să nu ajungă la prelucrarea românească", este de părere Petru Ianc.

Un alt paradox din industria de cupru din România era că fabrica din Baia Mare deţinută de Cuprom ajunsese să se alimenteze cu concentrate de cupru din Serbia, de la RTB Bor, în timp ce Cupru Min vindea la export concentratele de cupru.

Cu rezerve estimate de aproape un milion de tone şi evaluat la peste 5,6 miliarde de euro, zăcământul de cupru de la Roşia Poieni, pentru care Cupru Min deţine drepturile de exploatare, este unul dintre cele mai bogate din Europa.

Canadienii de la Bayfront Capital Partners, prin intermediul Roman Copper Corp, au câştigat recent licitaţia pentru preluarea Cupru Min cu suma de 200,8 mil. euro. Ei au timp până la sfârşitul acestei săptămâni să aducă banii pentru a semna contractul de cumpărare însă nici până în prezent nu se ştie cine este adevăratul cumpărător al

Cupru Min, în condiţiile în care chiar firma canadiană a recunoscut că este un intermediar în cadrul acestei tranzacţii.

Bayfront Capital Partners a declarat vineri publicaţiei canadiene Financial Post că intenţionează să dezvolte semnificativ producţia în concordanţă cu cele mai bune practici internaţionale.

"Avem conexiuni cu multe categorii de investitori din colţurile lumii care finanţează retehnologizarea şi extinderea capacităţii de producţie a minei. Lucrăm cu un sindicat de bănci de investiţii ca să atragem aceşti investitori. Dezvoltarea producţie va conduce la oportunităţi pentru mult mai multe locuri de muncă şi condiţii îmbunătăţite de muncă în mină", a declarat publicaţiei canadiene Mike Curtis, partener al băncii de investiţii Bayfront Capital Partners.

Reprezentanţii Ministerului Economiei spun că la Cupru Min este nevoie de investiţii de cel puţin 78 mil. euro.

"Nivelul minim de investiţii pentru o producţie de 3,5 milioane tone de minereu prelucrat este de 78 milioane euro, din care 17 milioane euro pentru executarea lucrărilor de mediu şi 61 milioane euro pentru retehnologizarea fluxului tehnologic şi lucrări de descopertare. Pentru desfăşurarea în continuare a activităţii Cupru Min va mai trebui angajate circa 200 de persoane. Totalul investitiilor de mediu care trebuie realizate în Cupru Min este de 32,2 milioane de euro. Ele constau în realizarea staţiei de neutralizare ape acide, stabilizarea haldelor şi supraînălţare baraj iaz de decantare Valea Şesei. Prin contractul de vânzare-cumpărare, cumpărătorul este obligat să-şi asume obligaţiile de mediu stabilite de autoritatea competentă, prin convenirea unui cuantum investiţional destinat realizării acestora", au declarat reprezentanţii Ministerului Economiei.

Din 3,5 mil. tone de minereu de cupru ar rezulta o producţie anuală de 10.500 de tone, faţă de 6.366 de tone cât a realizat Cupru Min anul trecut.

Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels

AFACERI DE LA ZERO