Matteo Renzi şi-a anunţat demisia din funcţia de premier al Italiei, după ce italienii au votat într-o manieră categorică împotriva schimbărilor constituţionale pe care le-a propus. Astfel, după ce a pierdut 17 regiuni şi a câştigat doar trei (Toscana, Emilia Romagna, Trentino Alto Adige), în condiţiile unei prezenţe la vot de aproximativ 70%, Renzi - preşedintele Partidului Democrat - şi-a recunoscut înfrângerea.
Imediat după rezultat, euro a scăzut până la o cotaţie de 1,05 pentru un dolar, minimul ultimilor 20 luni, iar bursele asiatice au afişat deprecieri importante.
Cu toate acestea, bursele europene şi-au revenit repede, semn că mulţi investitori se aşteptau la acest rezultat, iar indicele german DAX a avansat cu 1,34%, în timp ce indicele francez CAC40 a crescut cu 0,75%.
Atenţia investitorilor din întrega lume este concentrată pe sistemul bancar italian, unul dintre cele mai vulnerabile din ţările dezvoltate. Un eventual derapaj al acestui sector ar putea provoca un fenomen de contagiune care ar acapara Europa.
Acţiunile UniCredit au scăzut cu 6,77% după referendum, deprecierea din acest an a valorii de piaţă ajungând astfel la peste 65%. Monte dei Paschi di Siena, a treia bancă a Italiei, fondată în 1472, considerată cea mai veche bancă din lume încă în activitate, are nevoie să strângă 5 mld. euro până la finalul anului. Rămâne de văzut dacă condiţiile de piaţă vor fi de partea băncii în acest context.
De asemenea, UniCredit – banca fanion a economiei italiene, trebuie să strângă 13 miliarde euro şi intenţionează, conform unor zvonuri, să vândă mai multe afaceri pentru a-şi atinge obiectivul, scrie presa internaţională. Indicele care reuneşte toată băncile listate la Milano a scăzut ieri cu peste 4%.
Sistemul bancar italian, ţara care a dat lumii băncile moderne, este în continuare neracordat la realităţile zilei, pe lângă profitabilitatea foarte scăzută, numărul foarte mare de agenţii care îl defineşte pune o presiune şi mai mare pe buna funcţionare a instituţiilor de profil. Creditele neperformante italiene reprezintă 50% din totalul creditelor neperformante la nivel european, echivalentul a 360 miliarde euro, din care 22% revin UniCredit.
La polul opus, cea mai mare creştere dintre constituenţii FTSEMIB, referinţa bursei milaneze, a fost consemnată de compania auto Fiat Chrysler, după o creştere a valorii de piaţă cu 4,3%, în timp ce compania petrolieră Saipem a crescut cu 3,7%.
Renzi, fostul primar al Florenţei înainte să ajungă cel mai tânăr premier al Italiei, rămâne la cârma Partidului Democrat şi urmează să se confrunte cu o majoritate agregată şi animată de o poziţionară contrară faţă de fostul premier al Italiei. Mişcarea Cinci Stele, Liga Nordului sau Forza Italia sunt principalele partide de opoziţie ale Italiei, angajate într-o retorică eurosceptică.
Italienii au fost consultaţi cu privire la puterile Senatului, renunţarea la bicameralismul perfect şi mărirea influenţei guvernării centrale, în dauna celei locale sau micşorarea numărului de senatori. Renzi a încearcat prin acest demers, la fel ca şi Cameron în iunie, să unească Partidul Democrat, în fruntea căruia este din 2013. Diferenţa economică foarte mare între nord şi sud râmăne şi astăzi. Corupţia rămâne una dintre cele mai mari probleme ale Italiei, în timp ce mobilitatea socială devine din ce în ce mai mică şi opreţte astfel inovaţia.
După dezastrul economic lăsat de cel de-Al Doilea Război Mondial, Italia a crescut puternic, ajutată de planul Marshall şi apariţia Comunităţii Europene a Cărbunelui şi Oţelului în 1951. Ţara a avut o perioadă de peste 20 de ani cu o creştere economică mai mare de 5% pe an, până la primele probleme apărute în 1973 – ca urmare a crizei petrolului. În 1991, Italia devine a patra economie a lumii, înaintea Franţei şi a Marii Britanii. Cu toate acestea, din anii 2000, economia Italiei se confruntă probleme din ce în ce mai mari, din care nu a reuşit să iasă nici până în prezent.
