Statul ar putea să nu se mai aleagă cu nimic de la Petromidia

2 sep 2010 Autor: Andrei Chirileasa

Rompetrol Rafinare (RRC), compania care deţine rafinăria Petromidia, şi-ar putea ipoteca toate activele în favoarea acţionarului majoritar, grupul Rompetrol controlat de compania kazahă KazMunaiGaz, pentru a garanta creditele de peste 900 mil. dolari luate de la acesta.

Propunerea a venit din partea Consiliului de Administraţie şi va fi discutată în cadrul Adunării Generale a Acţionarilor (AGA) din 14 septembrie. Kazahii deţin peste 98% din acţiunile Rompetrol Rafinare şi nu vor avea nicio problemă în a aproba operaţiunea.

Mişcarea kazahilor vine în contextul în care, cel mai probabil, statul va deveni în acest an acţionar minoritar al Rompetrol Rafinare prin conversia în acţiuni a obligaţiunilor nerăscumpărate de companie până la 30 septembrie. Statul riscă astfel ca, în cazul în care Rompetrol Rafinare nu-şi va putea plăti datoriile faţă de acţionarul majoritar, kazahii să ceară executarea garanţiilor şi compania să rămână fără active.

Kazahii ar fi trebuit să plătească statului 570 mil. euro pentru a răscumpăra toate obligaţiunile, însă au realizat până acum doar o plată parţială de 54 mil. euro şi au anunţat că nu au bani pentru a plăti restul de 516 mil. euro. În schimb ei au spus că-şi vor folosi opţiunea de a converti restul de obligaţiuni în acţiuni şi au convocat în acest scop o altă Adunare Generală a Acţionarilor pe 30 septembrie.

Ministerul Finanţelor se opune conversiei obligaţiunilor în acţiuni, cerând kazahilor să plătească toată suma, însă Rompetrol şi-a angajat cei mai puternici avocaţi locali pentru a ataca o eventuală acţiune în justiţie a statului.

De ce pun kazahii ipotecă pe activele Petromidia?

Începând din decembrie 2008, grupul Rompetrol a pompat sume uriaşe în Rompetrol Rafinare, sub formă de împrumuturi. Primul contract de împrumut, încheiat în decembrie 2008, era iniţial de 50 mil. dolari, însă a fost urcat prin amendamentele ulterioare la 184 mil. dolari. Compania nu a publicat niciodată termenii contractului, respectiv dobânda plătită, garanţiile constituite sau scadenţa.

Al doilea contract de împrumut, încheiat în august 2009, a avut valoarea iniţială de 317 mil. dolari, fiind majorat ulterior până la 720 mil. dolari. Pentru acest împrumut a fost precizată scadenţa (august 2010), ceilalţi termeni nefiind publicaţi. Acest împrumut ar fi trebuit, în mod normal, returnat luna trecută, însă compania nu dispune de lichidităţi, astfel că a cerut o reeşalonare sau o prelungire a împrumutului. În mod normal, o astfel de operaţiune este simplă, având în vedere că grupul Rompetrol este în acelaşi timp şi acţionar majoritar şi creditor al companiei, însă kazahii au cerut ca prelungirea împrumuturilor să fie condiţionată de garantarea acestora. Explicaţia oficialilor Rompetrol este că acţionarii şi creditorii grupului kazah cer ca toate împrumuturile acordate de companie să fie acoperite de garanţii.

Iniţial, compania propusese reeşalonarea doar a celui de-al doilea împrumut, de 720 mil. dolari, care ar fi trebuit garantat cu participaţiile deţinute de RRC la Rompetrol Downstream, Rompetrol Petrochemicals, Rom Oil şi cu o serie de alte active ale companiei. Pe 1 septembrie, compania a completat convocatorul AGA cu propunerea de reeşalonare şi a primului împrumut, de 184 mil. dolari, şi constituirea "de garanţii reale mobiliare şi/sau imobiliare asupra oricăror bunuri mobile, tangibile sau intangibile, şi/sau bunuri imobile ale societăţii". Asta înseamnă că orice activ al companiei, inclusiv rafinăria Petromidia, vor putea fi gajate în favoarea kazahilor.

Va putea vreodată RRC să-şi plătească datoriile?

Rompetrol Rafinare a acumulat în ultimii ani pierderi uriaşe, având nevoie de credite tot mai mari de la acţionarul majoritar pentru a-şi finanţa activitatea. În ultimii doi ani şi jumătate de când compania se află sub administrarea kazahilor, aceasta a acumulat pierderi de 1,78 mld. lei (420 mil. euro), conform standardelor româneşti de contabilitate (RAS), majoritatea provenind din reevaluarea datoriilor şi din dobânzile plătite pentru aceste împrumuturi.

Pe de altă parte, nici la nivel operaţional compania nu reuşeşte să genereze profit, în condiţiile în care creşterea preţului petrolului pe pieţele internaţionale a determinat scăderea marjelor din activitatea de rafinare. Compania importă însă tot ţiţeiul pe care-l procesează la Petromidia de la acţionarul majoritar, termenii contractelor dintre companie şi grup fiind netransparenţi.

În aceste condiţii, kazahii pot jongla cu profiturile, neavând niciun interes ca Petromidia să raporteze profituri prea mari. Astfel, este greu de crezut că Rompetrol Rafinare va putea vreodată să-şi plătească datoriile faţă de compania-mamă fără ca o parte din datorii să fie convertite în acţiuni.