Bursa de la Bucureşti dă semne tot mai evidente de oboseală după rally-ul puternic din primele două luni ale anului, când indicele BET a crescut cu peste 25%. Investitorii se uită tot mai îngrijoraţi pe pieţele europene, unde creşterile s-au oprit în ultimele săptămâni. În plus, nu trebuie uitat nici faptul că în perioada aprilie-iunie pieţele înregistrează în mod tradiţional corecţii.
Întrebarea este care sunt titlurile defensive de pe Bursă? În mod normal acestea pot fi recunoscute după mai multe criterii. Unul ar fi sectorul de activitate. Furnizorii de utilităţi, companiile farmaceutice, producătorii din industria alimentară sunt considerate investiţii defensive, deoarece rezultatele lor sunt mai puţin sensibile la contracţiile economice. Totuşi, în acest moment indicatorii macroeconomici nu semnalează încă o contracţie. Economia locală este pe creştere abia de un an, iar bugetele companiilor sunt în general optimiste.
În acest caz, investitorii caută investiţii defensive pe termen scurt, adică acţiuni care să reziste mai bine în cazul unor corecţii pe termen scurt ale pieţei, cum au fost cele din vara anului trecut.
Există mai multe criterii pe baza cărora pot fi identificate aceste acţiuni. Cel mai utilizat de analişti este indicatorul beta, care arată cât de corelată este evoluţia unei acţiuni cu evoluţia generală a pieţei. Cu cât gradul de corelare este mai mic, cu atât acţiunea este mai utilă atunci când piaţa scade. Calculul indicatorului beta pentru toate companiile de pe bursă presupune însă un efort destul de mare din partea investitorilor.
Acţiunile "defensive" pot fi identificate mai simplu analizând intervalul de preţ în care au evoluat într-o anumită perioadă. Cu cât diferenţa dintre maximul perioadei şi minimul perioadei este mai mică, cu atât acţiunea poate fi considerată mai stabilă, iar riscurile ca ea să înregistreze scăderi mari pe termen scurt este mai mic. De exemplu, în cazul acţiunilor Biofarm (BIO) preţul a oscilat de la începutul lui 2011 între 0,16 şi 0,2265 lei/acţiune, diferenţa dintre maxim şi minim fiind de doar 42%.
Faptul că acţiunile au evoluat în ultimul an într-un interval atât de strâns face ca riscul unei corecţii ample să fie mai scăzut.
Un alt criteriu prin care pot fi identificate acţiunile cu riscuri mai mici de scădere este diferenţa dintre preţul actual şi preţul minim. Cu cât acţiunea este mai aproape de minim, cu atât ricul de corecţie ar trebui să fie mai redus. Acest fapt este oarecum logic, având în vedere că atâta timp cât acţiunea nu a avut creşteri, nici presiunea la vânzare, determinată de marcarea profiturilor, nu este prea mare.
În schimb, acţiunile care sunt aproape de maxime sunt mai riscante în perioade de instabilitate pe Bursă şi pot suferi corecţii mai ample.
Notă: acest articol nu este o recomandare de investiţie, ci un exerciţiu de analiză.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
