Un investitor care ar fi investit în ultima zi a anului trecut 6.000 de lei într-un portofoliu format din cele mai tranzacţionate şase acţiuni de pe bursă (Fondul Proprietatea - FP, Petrom - SNP, BRD, Banca Transilvania - TLV, SIF Oltenia - SIF5 şi SIF Moldova - SIF2), câte 1.000 de lei în fiecare, ar fi pierdut până acum 19% din banii investiţi, adică circa 1.140 de lei, neluând în considerare dividendele distribuite de unele dintre aceste companii.
Dacă în loc de Azomureş ar fi cumpărat Oltchim (OLT), atunci investitorul s-ar fi putut lăuda cu un câştig de aproape 70% la nivelul întregului portofoliu, 4.900 de lei la 7.000 de lei investiţi, în condiţiile în care acţiunile combinatului chimic au crescut de şapte ori de la începutul anului. Randamentul în acest caz ar fi fost de zece ori peste dobânda bancară.
Pentru a obţine însă aceste câştiguri, investitorul ar fi trebuit să anticipeze de unde ar fi putut veni creşterile în acest an. Dacă în cazul Oltchim, o companie care a înregistrat mereu pierderi în ultimii ani, aflată într-o situaţie financiară dificilă, puţini ar fi anticipat o asemenea creştere, generată de o situaţie excepţională (angajamentul Guvernului privind privatizarea companiei), la Azomureş evoluţia nu era chiar atât de greu de anticipat. Compania a avut încă de anul trecut rezultate record, beneficiind în primul rând de evoluţia preţului îngrăşămintelor chimice pe pieţele internaţionale. Rezultatele au fost şi mai bune la şase luni, iar anunţul privind negocierile pe care acţionarii turci le poartă cu grupul elveţian Ameropa Holding privind vânzarea companiei a fost declicul necesar pentru ca acţiunile Azomureş să-şi accelereze creşterea.
În general, după astfel de creşteri, aceste acţiuni îşi pierd din potenţial, adică se apropie de valoarea pe care investitorii o consideră corectă, şi devine dificil ca ele să ofere noi câştiguri de trei cifre. În cazul Azomureş, acţiunile ar putea înregistra noi creşteri dacă se finalizează tranzacţia.
Pentru a identifica acţiunile favorite să aducă profituri anul viitor, investitorii trebuie să se uite mai ales printre acţiunile care au avut evoluţii modeste anul acesta sau chiar printre acelea care au avut scăderi puternice.
De exemplu, acţiunile grupului austriac Erste (EBS), acţionarul majoritar al BCR, au suferit o scădere de 56% de la începutul anului, una dintre cele mai mari de pe bursă. Deşi se înscriu în linia generală a sectorului bancar, puternic lovit la nivel european, acţiunile Erste sunt de urmărit în următorul an, deoarece grupul şi-a curăţat portofoliul, cu preţul unor pierderi foarte mari în trimestrul al treilea, şi ar putea fi mai ferit de turbulenţe.
Nici acţiunile SIF-urilor nu trebuie ignorate chiar dacă în ultimii doi ani au avut evoluţii modeste. Vânzarea participaţiilor deţinute la BCR către Erste contra cash şi acţiuni ale băncii austriece le va aduce un plus de lichiditate în portofolii. Chiar dacă investitorii nu au avut reacţii pozitive după anunţarea tranzacţiei, este posibil ca odată ce banii vor intra în conturile SIF-urilor, iar acestea vor raporta profituri semnificative, investitorii să devină mai interesaţi. Dividendele pe care SIF-urile le-ar putea distribui anul viitor nu sunt nici ele de neglijat. Primele calcule arată că la SIF Transilvania dividendul brut ar putea ajunge la peste un sfert din preţul actual de pe bursă.
Printre factorii care trebuie analizaţi sunt rezultatele financiare pe primele nouă luni şi mai ales tendinţa pe care o arată trimestrul al treilea. Companiile care au creşteri ale afacerilor şi ale profiturilor mai mari în trimestrul al treilea decât în trimestrele precedente sunt în general mai bine poziţionate decât cele la care creşterile sunt mai mici sau chiar negative. Majoritatea companiilor îşi publică rezultatele pe primele nouă luni în următoarele două săptămâni.
Un alt criteriu prin care investitorii pot evalua potenţialul unei acţiuni de a oferi câştiguri semnificative îl reprezintă structura acţionariatului. Companiile care nu au un acţionar majoritar pot deveni ţinte de preluare pentru alţi investitori. Aşa s-a întâmplat la Carbochim (CBC), unde achiziţiile lui Cătălin Chelu au urcat preţul cu 70%.
Printre ţintele de preluare se numără Electromagnetica, Teraplast (TRP) şi producătorul de cărămizi Cemacon Zalău (CEON).
Pe lângă posibilitatea ca o companie să fie preluată, investitorii trebuie să se uite şi la raportul dintre capitalizare şi capitalurile proprii. Dacă valoarea de piaţă este mult sub cea a capitalurilor proprii, atunci potenţialul de creştere este mai ridicat, iar investitorii minoritari pot primi un preţ mai mare în cazul unor viitoare oferte de preluare. De exemplu, la Compa Sibiu (CMP), companie controlată de salariaţi, raportul dintre capitalizare şi capitalurile proprii (P/B) este de 0,32, iar putenţialul este susţinut şi de rezultatele în creştere.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
