Franţa a naţionalizat un şantier naval capabil să construiască portavioane pentru a împiedica preluarea acestuia de către o companie italiană controlată de guvern. Cu acest şantier, italienii ar fi devenit unul dintre cei mai mari constructori de nave din lume.
Ceea ce la început a fost o ameninţare a devenit, după cum scriu revoltate ziarele italiene, o „bătălie navală“ între un guvern francez intervenţionist şi agresiv şi un guvern italian slab.
Comanda de „atac“ a fost dată de preşedintele francez Emmanuel Macron, un politician probusiness a cărui victorie în alegeri a fost salutată de Roma în speranţa că acesta îi va deveni un aliat în politicile interne ale UE.
Intervenţia, prima de amploare din sfera economică efectuată de guvernul Macron, vine după ce compania italiană Fincantieri a primit în aprilie acceptul fostului guvern francez condus de Francois Hollande pentru cumpărarea unei participaţii care-i transferă controlul şantierului naval de la Saint-Nazaire de la compania falimentară sud-coreeană STX Shipbuilding. Fincantieri promisese ca în schimb să protejeze locurile de muncă din Franţa. Compania italiană este controlată de guvernul italian, astfel că preluarea şantierului de către aceasta poate fi considerată o naţionalizare, dar una italiană.
Cu şantierul naval francez, Fincantieri ar fi devenit un Airbus al industriei navale, scriau acum câteva luni ziarele franceze. Şantierul de la Saint-Nazaire ar fi adus companiei italiene o capacitate pe care n-o are, de a construi unele dintre cele mai mari vapoare din lume, iar Europei un jucător cu suficientă forţă pentru a rivaliza cu constructorii navali germani, chinezi şi sud-coreeni.
Macron a promis că va renegocia acordul şi acum a cerut ca sub control francez să rămână cel puţin jumătate din capitalul şantierului naval. Italienii au refuzat propunerea. Reprezentanţi guvernamentali ai celor două ţări urmează să se întâlnească astăzi pentru a discuta direct problema. Acţiunea Parisului, care a profitat de un drept de preempţiune, subliniază dispoziţia lui Macron de a profita de promisiunea din campanie că va proteja locurile de muncă în vremuri în care popularitatea sa scade rapid din cauza unor reduceri de cheltuieli bugetare, după cum remarcă Politico. Intervenţia s-a dovedit populară, cu o rată de aprobare de 70%, potrivit unui sondaj al Ifop.
„Această decizie are un singur obiectiv: apărarea unui instrument al industriei franceze. Decizia se încadrează în strategia pe care vrem s-o aplicăm cu premierul şi cu preşedintele, dar reflectă şi eforturile de a ne proteja interesele“, a explicat ministrul economiei, Bruno Le Maire. Franţa n-ar avea intenţia de a păstra controlul şantierului de la Saint-Nazaire, unde se construiesc nave civile şi militare uriaşe.
Viitorul şantierului a devenit incert după prăbuşirea proprietarului sud-coreean STX anul trecut. Fincantieri s-a angajat să cumpere pentru aproape 80 de milioane de euro participaţia de două treimi a STX. Sub guvernul Hollande s-a ajuns la un acord de compromis care le-ar fi adus italienilor majoritatea capitalului.
Ziarele franceze şi italiene scriu că Parisul va propune prin ministrul Le Maire în noile negocieri o alianţă franco-italiană pentru construirea de nave în domeniul civil şi militar. De partea italiană vor negocia ministrul economiei Pier Carlo Padoan şi ministrul industriei Carlo Calenda.
„Haideţi să construim un campion al industriei navale europene“, va fi mesajul în negocieri al ministrului Le Maire, după cum a povestit acesta ziarului Journal du Dimanche.
Naţionalizarea a fost comparată cu politicile preşedintelui socialist François Mitterrand din 1981 şi cu poziţia protecţionistă a ministrului de stânga Arnaud Montebourg, care a demisionat din ultimul guvern. Le Maire a respins comparaţiile. „Nu suntem în 1981 şi nu calc pe urmele nimănui. Este ceva temporar.“
Pentru Bloomberg, prin naţionalizare Macron şi-a încălcat promisiunea de a încuraja investiţiile străine şi de a face eforturi pentru mai multă integrare europeană. Intervenţia ar reflecta mai mult presiunile făcute de sindicate, care au cerut statului să acţioneze, decât protejarea intereselor naţionale deoarece fostul proprietar al şantierului a fost străin. Hollande obţinuse deja o serie de concesii, printre care dreptul de veto pentru guvernul francez pentru protejarea resurselor militare şi proprietatea intelectuală. Când statele UE discută planuri pentru intensificarea cooperarii în domeniul apărării, Franţa demonstrează că nu are încredere într-un aliat apropiat. Strategia Parisului ar putea întări naţionalismul economic în Italia, unde în ultimii ani grupuri franceze precum Lactalis şi LVMH au preluat companii italiene cu renume.
Miniştrii italieni Carlo Padoan şi Carlo Calenda au descris decizia Parisului ca fiind „gravă şi de neînţeles“. „Naţionalismul şi protecţionismul nu sunt baze acceptabile pentru stabilirea unor relaţii între două mari ţări europene“, au spus politicienii.
Macron a fost lăudat ca unul dintre cei mai probusiness lideri francezi din ultimele decenii, dar are antecedente protecţioniste. Când a fost ministru al economiei în guvernul Hollande, Macron a forţat un vot al acţionarilor care a crescut puterea guvernului asupra constructorului auto Renault. De asemenea, după ce a devenit preşedinte în mai, el a forţat constructorii auto să ajute la salvarea unui producător de componente ameninţat de faliment.
