10 miliarde de euro în IT din 2000 până în prezent. Cât a fost mita?

1 oct 2014 Autori: Adrian Seceleanu , Ioana Nita

Dosarul achiziţiilor de licenţe Microsoft şi de software şi calculatoare pentru şcoli deschis de Direcţia Naţională Anticorup­ţie (DNA), în care până acum nouă foşti miniştri sunt acuzaţi de neglijenţă în serviciu, trafic de influenţă sau de faptul că ar fi pretins şi primit mită de zeci de milioane de dolari şi euro de la câştigătorii contractelor, pune în prim plan haosul şi lipsa de transparenţă a achiziţiilor făcute de către stat, perpetuate de-a lungul anilor, care practic simplifică şi încurajează eventuale abuzuri cu banii publici.

În ultimii 14 ani statul a cheltuit circa 10 miliarde de euro pe echipamente IT, software, servicii IT şi de comunicaţii, potrivit estimărilor ZF, care iau în calcul datele disponibile de pe piaţa IT&C, evoluţia cifrei de afaceri a companiilor din industrie, cât şi fondurile de aproximativ 20 de miliarde de euro pe an alocate investiţiilor şi bunurilor şi serviciilor de la buget.

Este estimarea ZF corectă, pentru a putea avea un prim reper într-o analiză a proiectelor IT&C ale administraţiei? Oficial, nu există niciun răspuns la această întrebare, pe care ZF a adresat-o aproape tuturor miniştrilor comunicaţiilor, din 2006 până în prezent cel puţin - inclusiv lui Dan Nica şi Gabriel Sandu - care sunt acuzaţi în dosarul de la DNA.

Fără detalii despre câţi bani merg către IT&C

Bugetul general consolidat nu include un capitol separat care să evidenţieze fondurile alocate de stat pentru achiziţia echipamentelor hardware şi a serviciilor şi soluţiilor IT, acestea fiind incluse la capitolul cheltuieli cu bunuri şi servicii. În perioada 2006-2013, intervalul de timp pentru care sunt disponibile datele privind bugetele general consolidate pe site-ul Ministerului de Finanţe, cheltuielile cu bunuri şi servicii realizate de stat au crescut cu aproape 70%, de la 22,7 miliarde lei (6,45 miliarde euro) în 2006, la 38,5 miliarde lei (8,7 miliarde de euro) anul trecut. Pentru 2014, fondurile statului pentru achiziţia de bunuri şi servicii sunt prevăzute la 39,3 miliarde lei, până la sfârşitul lunii august fiind cheltuite 23,1 miliarde lei. În ceea ce priveşte ponderea cheltuielilor statului cu bunuri şi servicii, acesta s-a diminuat în anii de criză, ajungând în 2009 la 5,8% din PIB, de la 6,8% în 2006. Anul trecut însă, ponderea cheltuielilor cu bunuri şi servicii ale statului a crescut la 6,2% din PIB, faţă de 5,9% în 2012.

De asemenea, nu există date referitoare la sumele de bani alocate pentru achziţiile de echipamente de calcul sau de soluţii software nici la nivelul administraţiilor de stat, bugetele acestora neavând de asemenea niciun capitol inclus în buget care să ofere detalii cu privire la fondurile destinate acestor achiziţii. 

Spre exemplu, grupa cheltuielilor cu bunuri şi servicii din bugetul Ministerului pentru Societatea Informaţională (MSI) este defalcată pe diferite tipuri de cheltuieli, precum furnituri de birou, încălzit, iluminat, poştă etc., însă nu există un alineat care să evidenţieze şi fondurile alocate pentru cumpărarea echipamentelor hardware şi software.

Nici Statistica nu a reşit să strângă date

Şi Institutul Naţional de Statistică (INS) a încercat să facă o anchetă pentru a centraliza datele legate de numărul de echipamente de calcul din administraţiile de stat şi costul acestora, însă nu a reuşit să obţină informaţii complete. Practic, nu toate administraţiile de stat au fost de acord să pună la dispoziţia INS informaţiile necesare, susţinând că datele respective sunt confidenţiale.

De asemenea, nu există o evidenţă a proiectelor IT&C guvernamentale, care să includă valoarea şi numele câştigătorilor, care să poate fi rapid accesată, şi care să permită analize ale acestor achiziţii. Unele date sunt publicate pe portalul guvernamental cu date deschise lansat recent de executiv, însă informaţiile sunt greu de interpretat, nu includ absolut toate achiziţiile iar prelucrarea lor este dificilă în condiţiile în care unele au şi erori de preluare a datelor.

Estimare PAC: 600-650 mil. euro cheltuieli IT&C ale statului în 2013

Companiile private de analiză a industriei IT&C au totuşi o serie de estimări ale cheltuielilor statului. „Din datele incluse în studiul PAC «Software and IT Services Industry (SITSI)» pentru România, în 2013 s-au cheltuit doar în sectorul public (administraţie publică centrală, locală, educaţie, sănătate, asigurări sociale, apărare şi securitate internă) peste 400 de milioane de euro, incluzând aici hardware, software şi servicii informatice, însă fără comunicaţii, echipamente speciale, tehnologie militară şi civilă etc.“, a declarat pentru ZF Eugen Schwab-Chesaru, directorul pentru Europa de Est al companiei de consultanţă şi cercetare de piaţă Pierre Audoin Consultants (PAC).

„În companiile controlate de stat (utilităţi, transporturi, bănci, puţină industrie militară), fără să fi făcut o analiză precisă în domeniu, estimez că s-au mai cheltuit aproximativ 200-250 de milioane euro pe echipamente, soft şi servicii. Evoluţia acestor cheltuieli în ultimii cinci ani nu a fost spectaculoasă, creşterea medie fiind mică, însă concentrarea de <<market share>> la un număr mic de actori a fost şi este un fenomen îngrijorător“, a adăugat el.

Cifrele avansate de şeful PAC privind achiziţiile statului de 600-650 mil. euro doar în 2013 arată că estimarea ZF de 10 miliarde de euro cheltuieli IT&C în ultimii 14 ani pare a fi una plauzibilă.

Dincolo de absenţa datelor privind achiziţiile, care îngreunează sau fac imposibilă o analiză care să arate, de exemplu, dacă nu cumva statul cumpără mereu de la aceleaşi persoane sau companii (cum s-a întâmplat în cazul licenţelor Microsoft), o problemă este şi faptul că nu există un organism care să facă ordine în acest segment, care să impună reguli şi să monitorizeze dacă acestea se respectă.

Călin Rangu, CIO Council: Este o problemă de organizare şi management. Secretarul de stat Radu Puchiu ar putea fi şeful unui birou CIO Office guvernamental, dar să aibă pârghii şi resurse

„Nu este o problemă de investiţii şi de cheltuire a fondurilor. E o problemă de organizare şi management“, afirmă Călin Rangu, directorul executiv al CIO Council, o asociaţie care include 60 de directori IT din companii mari, care au gestionat implementarea unor proiecte de informatizare de milioane de euro şi care urmăreşte de ani de zile inclusiv ce face sectorul public.

„În plus e nevoie de viziune şi strategie multianuală. Până nu va fi definită o arhitectură informatică guvernamentală, nu se vor defini serviciile pentru cetăţean şi serviciile interne guvernamentale, cu indicatori de performanţă tehnică şi fianciară pe servicii, până nu vei stabili cum echipezi aceste servicii cu infrastructură pentru a atinge nişte obiective, proiectele IT vor avea în continuare un grad foarte mic de succes. Acel concept de CIO Office guvernamental, în subordinea primul ministru, care probabil să înglobeze şi serviciul on-line existent, ar putea să fie un început. în opinia noastră secretarul de stat Radu Puchiu, care a demarat acest serviciu cu rezultate bune în contextul actual, dar lipsindu-i multe pârghii şi resurse, ar putea să agrege mono-cefal un astfel de proiect.

Trebuie să se răspundă la întrebări fundamentale, pe bază unor analize cost-beneficiu şi apoi să se investeazscă, doar astfel se pot economisi bani. Dacă se doreşte cloud computing guvernamental, să se facă, deoarece în acelaşi timp se vor elibera bugetele cu zeci de data centere distribuite în fiecare instituţie, în condiţii precare de mutle ori, care nu vor mai fi necesare. Dar astfel o analiză cost-beneficiu va dovedi imediat că se poate", a declarat Rangu.

„De ce nu se cumpără licenţe Microsoft în cloud?“ S-ar vedea imediat câţi utilizatori sunt şi preţul n-ar putea fi umflat

"Dacă se vorbeşte de Microsoft de ce nu se iau servicii 365 în cloud? Atunci am şti exact câţi utilizatori sunt deoarece i-ar număra Microsoft când emit factura lunară şi ai putea avea poate o evidenţă centralizată a utilizatorilor. Iar dacă dispare să zicem o agenţie guvernamentală cu 50 angajaţi, pentru acei 50 de angajaţi, luna următoare, nu s-ar mai emite factură, că nu mai sunt uitlizatorii. Lucrurile uneori pot fi simple. În plus se ştie şi cât costă o asemenea licenţă pentru clienţii de retail - 5 euro pe lună - astfel că nu se pot impune costuri mai mari“, a spus reprezentantul CIO Council.

Un proiect IT la stat fără automatizare şi fără niciun concept este clar în neregulă, şi fără să o spună DNA

„Referitor la eficienţă şi modul de cheltuire a banilor publici, părerea mea rămâne ca e nevoie de logică şi competenţă“, afirmă Chesaru.

„Dacă există, la nivelul administraţiei publice aceste două elemente, atunci achiziţiile publice vor fi făcute strict legat de nevoile reale (şi sunt foarte, foarte multe în România !) de informatizare a instituţiilor şi proceselor de lucru, iar preţurile de achiziţie vor fi cele dictate natural de piaţă (nu neapărat mici !), funcţie de valoarea experţilor şi a produselor (software şi hardware) necesare.  Însă, atât timp cât achiziţiile publice (şi alocările de fonduri) se fac <<la cererea>> şi uneori chiar <<sub presiunea>> unui grup sau altul de furnizori, atunci cu siguranţă că returul pe investiţie (<<sfântul ROI - Return on Investment>>) va fi slab, iar risipa de fonduri imensă. 

Din punctul meu de vedere, IT-ul în sectorul public sau în companii subordonate statului nu înseamnă imprimante sau PC-uri sau access point-uri sau chiar servere : IT-ul în sectorul public înseamnă automatizare şi eficientizare de procese, care necesită anumite echipamente informatice (calculatoare, imprimante, scanere, routere, servere, storage, reţelistica, etc.), produse software (sisteme de operare, stocare, back-up, aplicaţii, baze de date, platforme de integrare, securitate, tool-uri de analiză, etc.)  şi foarte multe servicii (consultanţă, re-design de proces şi de arhitectură IT, dezvoltare customizată, integrare de sisteme hardware & software, formarea/ trainingul utilizatorilor finali, etc.).

Faptul că s-au pus în faţă achiziţiile de <<cutii>> (hardware & software) denotă, de fapt, superficialitatea şi reaua credinţa a responsabililor din administraţie.  Întotdeauna când aud de un <<proiect>> unde se achiziţionează sute, mii de echipamente, însă fără niciun concept şi finalizare în automatizare de proces, acolo îmi este clar, cu sau fără anchetă DNA,  că ceva nu e în regulă“, a spus Chesaru.

 
Cuvinte cheie:
microsoft
, mita
, soft
, achizitii
, acuzatii
, bani publici
, dna
, dosar
, licente
, calculatoare
, fosti ministri
, trafic de influenta
, transparenta
Vizualizari:
Printeaza
zf.ro
Închide