Business Hi-Tech

Dr. Nicolae Oacă: Mandatul noului preşedinte al ANCOM

Dr. Nicolae Oacă: Mandatul noului preşedinte al ANCOM
14.04.2015, 00:07 1058

La 1 aprilie 2015 îşi termina primul mandat la ANCOM Marius Cătălin Marinescu, primul preşedinte al autorităţii naţionale de reglementare a telecomunicaţiilor care ducea la bun sfârşit un mandat complet. A fost un mandat mult prea lung - şase ani, sunt cam mulţi pentru a ţine motivat preşedintele unei autorităţi care monitorizează o industrie cu venituri de circa 4 miliarde de euro. Un mandat mai scurt, de 4 sau 5 ani, ar ţine mult mai motivat preşedintele autorităţii.

Cum ar trebui să arate ANCOM în următorii ani? Să aibă un preşedinte bun cunoscător al pieţei, al telecomunicaţiilor ca tehnologie şi ca afacere, un bun mediator şi un bun comunicator. Să aibă şi un vicepreşedinte, care să preia atribuţiile acestuia la nevoie. Să menţionăm că în mandatul 2009-2015 au fost prevăzute două poziţii de vicepreşedinte, neocupate pe întreaga durată a mandatului, aceasta neafectând funcţionarea autorităţii.

Dat fiind puternicul impact al comunicaţiilor electronice asupra economiei naţionale, preşedintele şi vicepreşedintele ar trebui aleşi în urma unui concurs de competenţe, în care fiecare candidat să-şi prezinte public strategia.

Preşedintele ANCOM ar trebui remunerat corespunzător activităţii şi pieţei pe care o monitorizează cu un salariu aproape de vârful şi nu de media salariului din telecomunicaţii, adică cu un salariu de 2-3 ori mai mare decât cel din mandatul 2009-2015, limitat din considerente demagogice.

Care ar putea fi noul mandat pentru conducerea ANCOM?

1. Să protejeze românul utilizator al serviciilor de comunicaţii electronice, prin tarife la nivelul puterii sale de cumpărare. Aceasta înseamnă tarife de terminare în reţelele mobile bazate pe costurile unui operator eficient, dar şi tarife rebalansate care să permită convorbiri şi în alte reţele la preţuri rezonabile astfel ca românul să aibă în buzunar doar un telefon mobil.

Conducerea ANCOM ar trebui să ia măsuri care să mărească libertatea de mişcare şi puterea de negociere a românului utilizator de servicii de comunicaţii electronice. Adică, să interzică vânzarea telefoanelor mobile codate. Cel puţin doi operatori de telefonie mobilă oferă telefoane codate în reţelele proprii astfel că nu pot fi folosite în alte reţele fără a fi decodate. De ce telefonul mobil pe care-l cumperi cu plata în rate în cadrul unui abonament pe unu sau doi ani este codat? O casă pe care o cumperi cu plata în rate nu este “codată” - o poţi folosi cum doreşti: poţi locui in ea, o poţi închiria sau vinde. Pe când la un telefon mobil cumpărat in rate (cu contract care prevede obligaţii) nu ai deplinătatea uzufructului: eşti obligat sa-l foloseşti numai intr-o reţea, deşi este al tău. La telefonia fixă niciun operator care oferă telefoane nu le codează. De ce operatorii mobili trebuie să cheltuiască în plus pentru a coda telefonul şi a limita astfel folosirea unui produs pe care consumatorul îl plateşte integral pe durata contractului? Tarifele să fie denominate în lei, deoarece moneda naţională este leul, contabilitatea în România se ţine in lei, iar românii, consumatori ai serviciilor de telecomunicaţii, sunt plătiţi in lei. Merele, ceapa, roşiile, chiar şi cele importate, au preţuri în lei. De ce unii operatori denominează tarifele în Euro făcând imprevizibile uneori cheltuielile cu telecomunicaţiile mai ales în perioade de turbulenţă a pieţelor valutare? Pachetul de reglementări al Comisiei Europene din dec. 2009, printre altele, limita durata contractelor pe care le oferă operatorii de telecomunicaţii la 24 luni, dar prevede şi faptul că operatorii trebuie să ofere consumatorilor şi contracte cu o durată maximă de 12 luni. Şi noul pachet de reglementări susţine micşorarea duratei contractelor la un an. La noi, operatorii oferă, preponderent, contracte cu durata de doi ani, fapt ce limiteaza libertatea de mişcare a utilizatorilor finali. Toate acesea influenţează mobilitatea şi capacitatea de alegere şi decizie a consumatorului, care se vede limitat de multe ori în alegerea pe care trebuie să o facă şi care plăteşte mai mult decât ar trebui. Noul mandat ar trebui să conducă la un utilizator român mult mai mobil, cu putere de negociere sporită şi implicit la o competiţie sporită (calitate, tarifare) în păstrarea clienţilor.
 

2. Să dezvolte compeţiţia, păstrând numărul de (mari) competitori pe piaţă, stimulând cote de piaţă cât mai egale, încercând să atragă noi competitori, ca de exemplu operatorii de reţele (mobile) virtuale. Până în decembrie 2014 România era una dintre puţinele ţări din UE care nu avea operatori de reţele mobile virtuale. Noroc cu Lycamobile şi eforturile sale, care au scos România de pe lista ruşinii, a ţărilor fără operatori de reţele mobile virtuale. În noul mandat, conducerea ANCOM s-ar putea întâlnii cu tendinţe mult mai puternice de consolidare a pieţei sub diverse forme - partajare reţelele, achiziţii, fuziuni, parteneriate, externalizare de activităţi, etc. astfel că menţinerea unei pieţe competitive va fi o sarcină importantă, poate cea mai importantă.  

În noul mandat ANCOM, ar trebui să accelereze punerea pe costuri a tarifelor de terminare în reţelele mobile pentru ca la finalul noului mandat valoarea tarifului de terminare să fie sub euro0,002/minut, astfel încât telefonia fixă să nu mai subvenţioneze telefonia mobilă, iar penetrarea telefonelor mobile să scadă spre 100%, adică românii să nu mai fie nevoiţi să aibă (în buzunare) două sau chiar trei telefoane mobile conectate în diferite reţele pentru a evita uriaşele taxe vamale impuse de operatorii de telefonie mobilă. În felul acesta societatea noastră ar plăti cât trebuie pentru serviciile de comunicaţii electronice.

 

3. Să contribuie la creşterea telecomunicaţiilor şi implicit a economiei naţionale, stimulând investiţiile în reţele de mare viteză care să conecteze toţi românii şi întreaga Românie, uşurând astfel dezvoltarea afacerilor în toate regiunile ţării şi realizând o relaţie facilă şi prietenoasă a  cetăţeanului cu administraţia de stat, un sistem de învăţământ şi de sînîtate modern şi eficace.

O autoritate autoritară, independentă, capabilă să realizeze o reglementare predictibilă şi echidistantă sunt stimuli pentru investiţii în reţele de nouă generaţie şi mare viteză şi pentru competiţie în interes naţional, contribuind şi la dezvoltarea economică a ţării. La finalul mandatului ar trebui să avem o Românie digitală, în care penetrarea internetului fix să ajungă aproape de media UE, contribuind astfel şi la creşterea PIBului ţării.

Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels

AFACERI DE LA ZERO