La nivel declarativ IMM-urile au fost întotdeauna o prioritate în discursurile guvernelor de la Bucureşti, însă fără politici coerente România a rămas codaşa Uniunii Europene cu doar 24 de companii mici şi mijlocii la mia de locuitori faţă de o medie de 41 la mie. Anul trecut au apărut şi “primele ambiţii” în programele departamentelor pentru IMM-uri, un prag de 36 de IMM-uri la mia de locuitori în 2020 sau 3,2 milioane de salariaţi faţă de 2,6 milioane în prezent. Ţinta însă, anul 2020, este mult prea îndepărtată în condiţiile în care Cehia are deja peste 900.000 de IMM-uri, respectiv o rată de 88 de companii mici şi mijlocii la 1.000 de locuitori, iar în Polonia sunt active peste 1,4 milioane de afaceri antreprenoriale mici. În România sunt doar 500.000 de IMM-uri, nivel apropiat de Ungaria, care are însă o populaţie la jumătate.
Sătui să mai aştepte sprijin din partea statului, obosiţi să mai aştepte instituţia financiară care le-ar putea susţine intrarea în business, tinerii antreprenori şi-au luat planurile de afaceri de pe hârtie şi le-au pus în aplicare, convinşi că pot deveni antreprenori şi în România.
