Guvernul de la Roma a salvat la sfârşitul lunii noiembrie patru bănci de mici dimensiuni pentru a evita ca la plată să fie puşi deponenţii, aşa cum prevede proiectul uniunii bancare europene aplicabil de la 1 ianuarie 2016. Însă afacerea a provocat vâlvă, punând în pericol economiilor micilor investitori. Mecanismul european de rezoluţie bancară este deja sub presiune, scrie publicaţia franceză La Tribune.
Nota de plată pentru cele patru bănci salvate nu depăşeşte 3,6 mld. euro, o sumă modestă în comparaţie cu activele marilor bănci. Însă sănatatea lor financiară a fost distrusă de creditele toxice acumulate în patru ani de criză economică.
Pentru Roma, problema era că aceste instituţii sunt două case de economii - Ferrare şi Chieti - şi două bănci locale - Etrurie şi Marches. Aceste instituţii gestionau economiile multora dintre cetăţenii regiunilor respective. Or, pe 1 ianuarie intră în vigoare directiva europeană de rezoluţie bancară. Potrivit acesteia, deponenţii pot fi puşi la plată în caz de criză bancară. Directiva face parte din principiile noii uniuni bancare europene care caută, înainte de toate, să protejeze banii contribuabililor, dar în detrimentul deponentţilor.
Pentru guvernul italian, pedepsirea financiară a deponenţilor ar fi fost o catastrofă politică. Pentru a evita aceasta, guvernul condus de premierul Matteo Renzi a ales o acţiune de salvare directă care pune o parte din povara plăţii în spatele acţionarilor şi creditorilor acestor bănci şi case de economii. Pariul s-a dovedit dezastruos.
Aceste instituţii de credit şi-au vândut acţiunile şI obligaţiunile subordonate (care nu oferă protecţie în caz de bailout) la o mulţime de mici investitori locali. Potrivit datelor oficiale, cele patru bănci au aproximativ 133.000 de acţionari şI 10.500 de creditori prin obligaţiuni. Ziarele şI emisiunile de ştiri din Italia au redat din abundenţă poveştile acestor mici investitori: pensionari, muncitori, comercianţi, meşteşugari, gospodine şI chiar şomeri. Aceste investiţii reprezintă toate economiile lor. Spre deosebire de depozite şI de alte produse prin care se investeşte, deţinători de acţiuni şI obligeţiuni nu cad sub incidenţa garanţiilor europene pentru depozite de până la 100.000 de euro. Pierderile sunt totale.
Afacerea a căpătat o turnură tragică pe 25 noiembrie, când Luigino D'Angelo, un pensioner de 70 de ani, s-a spânzurat în locuinţa sa din Civitavecchia după ce a pierdut 110.000 de euro în salvarea băncilor locale. Pe 9 decembrie sinuciderea căpătase deja amploarea unei unde de şoc care zguduia întreaga ţară. Asociaţiile de apărare a victimelor bailoutului, au ieşit din tranşee. Pe 14 decembrie, oamenii au protestat la Florenţa, în faţa vechii staţii Leopolda, unde se ţinea convenţia tradiţională a prietenilor lui Matteo Renzi, desigur, în prezenţa premierului.
Ministrul finanţelor Pier Paolo Padoan a primit o delegaţie a victimelor, dar nu a reuşit să le potolească furia. Opoziţia, mai ales Liga Nordului, o formaţiune care de câteva luni a adoptat poziţii asemănătoare cu cele ale Frontului Naţional din Franţa, un partid xenofob, tinde să profite de situaţie criticănd acţiunile guvernului. Politic, pentru Mateo Renzi rezultatul alegerii între ciumă şI holeră este dezastruos: popularitatea i-a scăzut vertiginous în sondaje.
