O tânără a ajuns să vadă până la 24 de ani aproape toată lumea datorită meseriei sale de stewardesă pe care o practică de aproximativ un an.
Aceasta a povestit cum a ajuns să lucreze pentru o companie aeriană arabă care operează o flotă modernă de sute de aeronave către zeci de destinaţii din toată lumea.
„În cazul meu a fost vorba de ceva mai mult decât spontan. Nu am avut drept ţel acest job niciodată, deşi mereu las loc de “never say never” (niciodată să nu spui niciodată - n.r.). La finalul lui 2015, în preajma sărbătorilor, am întocmit o lista cu dorinţe pentru noul an şi mi-am dat seamă că cel mai mult îmi doresc să călătoresc, în cele mai exotice şi mai puţin accesibile locuri. Aveam în minte asta încă din timpul facultăţii, când am locuit în Austria, dar nu mi-a permis timpul pentru că aveam alte priorităţi".
Astfel, fără a sta prea mult pe gânduri, tânăra s-a hotărât să vadă şi Orientul Mijlociu şi să îşi treacă pe lista experienţelor faptul că a locuit într-o ţară arabă.
Ceea ce a atras-o la această meserie, spune ea, a fost în primul rând „setea de a călători" şi de a cunoaşte. „Având în vedere că deja aveam în spate un background multicultural şi locuisem înainte trei ani într-o ţara străină, motivul primordial a fost altul decât cel de a experimenta trăitul şi descurcatul departe de casă, de una singură. Pot spune că mi-a fost mai mult decât benefică experienţă anterioară în momentele de început în Doha. Motivul l-a constituit setea aceasta de a călători care m-a lovit mai rău că niciodată. Pe urmă aveam să aflu că la pachet cu această schimbare nu vine numai călătoritul, ci şi extenuarea fizică. Ştiam în ce mă bag, dar am vrut totuşi s-o fac.
Nu-mi place să trăiesc cu regrete că nu m-am urcat într-un tren care poate mi-ar fi adus amintiri de neuitat. Călătoria, bună sau rea, nu contează cum se dovedeşte a fi într-un final, vital este că ţi-a dat ocazia să extragi o lecţie, şi odată cu meseria aceasta, realizezi că ai primit foarte multe, după ce tragi linie".
Oboseală şi lipsă de somn te pot afecta în aşa hal încât uiţi şi cum te cheamă, şi nu sunt doar vorbe, cine este cabin crew ştie ce spun", adaugă ea. „Interviul trece repede, tot ceea ce trebuie să le trimiţi post-interviu durează cel mai mult, de la analize medicale extreme de minuţioase, poze, şi multe alte documente. Important este să ai răbdare, lucru pe care l-am învăţat şi eu aici, fiind o fire destul de nerăbdătoare înainte".
Prima călătorie a tinerei cu avionul a fost un „haos", aşa cum povesteşte chiar ea, principalul factor care a dus la acest lucru fiind stresul cumulat pe parcursul călătoriilor. „În prima lună îţi dau zboruri care presupun nervi de fier, atenţie şi efort mai mare, ca să te înveţi cu răul de la început. Nu am avut parte de echipă plăcută ţin minte, plutea în aer atitudinea negativă şi graba din partea superiorilor şi a colegilor. Când eşti nouă te cam pun la zid. Nu le plac blondele", glumeşte ea.
„După primul zbor te gândeşti dacă nu mai bine îţi dai demisia şi te întorci acasă cu primul avion. În cazul meu aşa a fost. De aceea când zbor acum cu fete care sunt poate la primul sau al doilea zbor încerc să le ajut şi le explic ce şi cum. Nu mă face nimic mai fericită decât să ştiu că am ajutat cumva pe cineva. Există categoric şi excepţii, am întâlnit şi oameni de-a dreptul minunaţi, ne era şi greu să ne despărţim în Doha. Zilnic zbori cu alţi colegi, foarte rar se întâmplă să zbori cu o persoană cu care ai mai operat un zbor anterior".
Tânăra spune că a ales acest job dintr-un motiv simplu şi anume acela că îi plac provocările, dar şi pentru destinaţiile din portofoliul companiei. „Auzisem poveşti multe înainte, dar... dacă îţi doreşti să duci ceva până la capăt, o faci. Eu am luat-o strict că pe o provocare. Nu regret alegerea. Da, e bine acasă la căldurică fără prea mare stres, dar nu ştiu cât de interesaţi vor fi copiii mei sau nepoţii de aspectul ăsta. Vreau să am ce poveşti peste ani, să mă uit în urmă şi să nu-mi pâră rău de nimic, să mă gândesc cu mândrie la tinereţea şi alegerile mele", a povestit ea.
