În Europa, gândul că alegerile ar putea fi câştigate de Donald Trump, candidat din partea republicanilor, showman şi om de afaceri controversat, provoacă fiori. Imprevizibilul Trump – un politician fără experienţă politică, dar care poate ajunge cel mai puternic om de pe planetă - nu are prea mulţi fani aici. Pe cei mai mulţi şefi de companii din Germania îi îngrijorează atitudinea lui Trump faţă de comerţul liber, scrie Deutsche Welle. În schimb, Hillary Clinton, finalistul democraţilor, susţine cooperarea transatlantică. Acesta este consensul din inima UE şi de la Bruxelles.
Economia germană se bazează pe piaţa deschisă şi pe graniţe deschise. Până acum SUA au promovat puternic aceste lucruri. Un punct central al discursului lui Trump a fost îndepărtarea de astfel de politici în favoarea protecţionismului – dar cu sprijinirea exporturilor. În 2015 Germania a exportat în SUA de 114 miliarde euro şi a importat de acolo de 60 de miliarde euro. Mizele sunt mari mai ales pentru producătorul auto german VW, care recent a acceptat să plătească 13 miliarde de euro autorităţilor americane şi clienţilor americani în scandalul emisiilor toxice. Cu toate acestea, problemele companiei sunt departe de a se fi terminat. Şi Deutsche Bank, cea mai mare bancă germană, simte din plin presiunile autorităţilor americane tot într-un scandal legat de practicile de afaceri. Banca riscă acolo o amendă de mai multe zeci de miliarde de dolari care i-ar eroda sever capitalul. De asemenea, Bayer urmăreşte cu atenţie ce se întâmplă pe scena politică americană: uriaşa sa achiziţie recentă din SUA, Monsanto, are nevoie de aprobarea autorităţilor de acolo.
Preşedintele Germaniei Joachim Gauck a lăsat să se înţeleagă că se teme de o victorie a imprevizibilului Trump. Un sondaj de opinie arată că 77% dintre nemţi se tem că relaţiile dintre Germania şi SUA se vor tensiona dacă Trump ajunge preşedinte.
Singura clădire din Europa care poartă numele lui Donald Trump se află în partea europeană a Istanbulului. Popularitatea clădirii-turn s-a redus dramatic din 2015, când campionul republicanilor a promis că va interzice musulmanilor să intre în SUA. De atunci, politicienii turci au căutat să înlăture numele Trump de pe clădire.
Organizaţia Trump are două centre de golf în Scoţia şi Irlanda. Centrul scoţian de la Aberdeen, lăudat de Trump ca fiind „făcut de însuşi Dumnezeu“ datorită peisajului, este sursa multor procese şi dureri de cap pentru investitori şi chiar pentru guvernul scoţian. Organizaţia Trump n-a făcut niciodată investiţiile şi angajările promise acolo, dar aceasta nu l-a împiedicat pe politician să declare că „a cucerit Scoţia“ în timpul vizitei sale din iunie acolo. Independenţa este o chestiune extrem de delicată în Scoţia.
„Donald Trump este o mare necunoscută aici în Europa. Nu ştim multe despre el. Nu ştim multe despre politica sa externă deoarece vorbeşte rar despre ea. Şi sincer, când intră în detalii, sună înfricoşător“, spune europarlamentarul german David McAllister, un politician cu rădăcini scoţiene. McAllister conduce un grup parlamentar care se ocupă de relaţiile cu SUA.
„Pe Hilary o cunoaştem mai bine. Dânsa crede în relaţiile transatlantice puternice. Nu încape îndoială că putem realiza multe împreună“, a explicat germanul. Mulţi dintre actualii politicieni europeni o cunosc pe Clinton din timpul când aceasta era secretarul de stat al SUA.
Până acum cei mai mulţi dintre preşedinţii democraţi şi republicani au sprijinit NATO ca factor de stabilitate. Însă Trump a pus sub semnul îndoielii importanţa alianţei militare. El a spus că o va susţine doar dacă, spre exemplu, Germania plăteşte pentru propria securitate.
În Marea Britanie, premierul Theresa May şi-a arătat dezaprobarea faţă de discursul de campanie al lui Trump contra musulmanilor. Dar acolo nici Clinton nu este prea populară, notează CNBC. Un sondaj YouGov publicat în octombrie arată că doar 59% dintre alegătorii britanici ar vota-o pe democrată. Circa 8% dintre ei l-ar alege pe Trump. Republicanul a lăudat alegerea britanicilor de a ieşi din Uniunea Europeană. El vede UE ca depăşită, iar Germania ca pe un cuib al terorii şi violenţei. Europarlamentarul britanic Nigel Farage, naţionalist şi promovator al unei Mari Britanii mai independente, a apărut la discursurile electorale ale republicanului.
În Franţa, aşa cum era de aşteptat, preşedintele François Hollande o sprijină pe Clinton. Pe scena politică franceză evoluează echivalentul local al lui Trump, Marine Le Pen, iar alegerile se apropie şi în Franţa. Extremista Le Pen a declarat că dacă ar fi cetăţean american l-ar vota pe Trump.
În China, a doua putere economică a lumii, presa îi critică pe ambii politicieni americani. Pe Trump propaganda Beijingului îl descrie ca fiind un individ iraţional, cu o gură prea mică şi care se exprimă pueril. Republicanul este văzut ca un candidat care va „aduce schimbări în relaţiile dintre China şi SUA“. Trump a invinovăţit China că le fură americanilor locurile de muncă, că îşi devalorizează moneda şi că finanţează cu bani de la buget atacurile cibernetice. Cu toate acestea, unii dintre oamenii importanţi de la Beijing respectă talentul de negociator al lui Trump, notează Financial Times. The Global Times, un ziar chinezesc naţionalist sprijinit de stat, a scris că „mulţi chinezi îl preferă pe Trump“, un om de afaceri pragmatic.
Elitei din China îi surâde şi ideea că Trump va reduce sprijinul pe care SUA îl dau statelor aliate, ceea ce ar permite Chinei să se extindă.
Beijingul o ilustrează pe Clinton ca pe varianta mai dură a lui Obama, în condiţiile în care democrata a criticat China pentru nerespectarea drepturilor omului şi pentru persecutarea feministelor. Aşteptările sunt ca democrata să abordeze o atitudine mai agresivă în relaţiile cu China dacă ajunge la Casa Albă.
În Rusia, presa de stat nu-şi ascunde preferinţa pentru Trump, dezbătând acuzaţiile republicanului că Hillary Clinton este coruptă şi că alegerile sunt trucate.
Papa Francis a intervenit şi el în spectacolul electoral din SUA, avertizând că ridicarea de „ziduri sociale“ şi „falşii profeţi“ vor hrăni frica şi intoleranţa în politică.
„Nicio tiranie nu-şi găseşte sprijin dacă nu o hrănim cu temerile noastre“, a spus Papa Francis.
