Tratamentul cu austeritate prescris de Berlin pentru criza din zona euro nu funcţionează, iar uniunii monetare i-ar fi mai bine dacă Germania ar accepta ori eurobondurile, o formă de colectivizare a datoriilor, ori să renunţe la euro, a avertizat investitorul George Soros într-un discurs ţinut în oraşul german Frankfurt, unul dintre cele mai mari centre financiare ale Europei.
Comentariile lui Soros merită cu atât mai multă atenţie cu cât administratorul unuia dintre cele mai mari fonduri de investiţii britanice a atenţionat că Europa riscă să rămână prinsă într-o „depresiune fără sfârşit“ din cauza austerităţii, iar secretarul Trezoreriei americane, în prima lui vizită în zona euro, le-a cerut liderilor regiunii să se concentreze mai mult pe creştere economică şi mai puţin pe rigoare bugetară.
„Problema financiară este că Germania impune zonei euro politicile greşite. Austeritatea nu funcţionează. Nu poţi reduce povara datoriei reducând deficitul bugetar“, a spus investitorul american de origine ungară într-un discurs intitulat „Cum să salvezi Uniunea Europeană din criza euro“, scrie CNBC. El a devenit celebru după ce a pariat în anii ’90 contra lirei sterline, pe atunci ancorată de alte monede europene, şi a câştigat. „Victoria“ i-a adus lui Soros renumele de „omul care a înfrânt Banca Angliei“ şi un profit de un miliard de dolari.
Investitorul apreciază că zonei euro i-ar fi mai bine dacă guvernul de la Berlin ar renunţa la opoziţia faţă de eurobonduri, instrumente prin care riscul datoriilor unei economii cu probleme ar fi împărţit de toate ţările zonei euro sau dacă Germania, cea mai mare economie europeană, ar ieşi din uniunea monetară.
„Prima mea opţiune ar fi eurobondurile; a doua ar fi ca Germania să iasă din zona euro. Depinde de Germania să decidă dacă va autoriza sau nu eurobondurile. Dar nu are niciun drept să împiedice ţările puternic îndatorate să iasă din mizerie colaborând pentru a emite eurobonduri“, a afirmat Soros.
Germania a primit un rol de lider şi salvator pe care nu l-a vrut
El arată într-un articol publicat de Project Syndicate că dacă alte ţări ar emite eurobonduri fără Germania, costurile de împrumut ale zonei euro ar fi favorabile blocului, în comparaţie cu cele ale SUA, Marii Britanii sau Japoniei, deoarece exit-ul german ar duce la deprecierea euro, iar astfel ţările datoare şi-ar recâştiga competitivitatea, iar datoriile s-ar reduce, în termeni reali.
Un alt element care dă dimensiuni actualei crize ar fi refuzul Berlinului de a-şi asuma responsabilitatea pentru politicile sale.
„Germania nu a cerut poziţia dominantă care i-a fost încredinţată şi nu vrea să accepte obligaţiile şi responsabilitatea care vin odată cu aceasta. Germania nu vrea să fie buzunarul adânc al zonei euro, ceea ce este de înţeles, şi de aceea oferă sprijin suficient doar pentru a se evita defaulturile şi nimic mai mult“, a explicat Soros.
De asemenea, el a criticat atitudinea Berlinului faţă de criza din Cipru, apreciind că Germania a mers prea departe deoarece soluţia aplicată subminează modelul de afaceri al băncilor europene care se bazează puternic pe depozite. Salvarea Ciprului implică naţionalizarea a până la 80% din depozitele bancare mai mari de 100.000 de euro, maximul garantat în UE, şi restructurarea drastică a sectorului bancar supraponderal, notează The Guardian.
„În bailoutul Ciprului, Germania a mers prea departe. Cancelarului Angela Merkel i-ar fi plăcut să îngheţe criza cel puţin până după alegeri, dar criza a revenit în forţă. Publicul german s-ar putea să nu realizeze aceasta deoarece Ciprul reprezintă o victorie formidabilă pentru Merkel. Nicio ţară nu va îndrăzni să-i sfideze voinţa“, a mai spus Soros.
Europa are în faţă o depresiune economică „aproape fără sfârşit“
Un alt investitor, John Greenwood, economist-şef la unul dintre cele mai mari fonduri britanice de administrare a averilor, Invesco Perpetual, a avertizat că insistenţa Europei pe austeritate ar putea atrage economia continentului într-o „depresiune aproape fără sfârşit“.
„Perspectivele pentru revenirea economiei în 2013 şi 2014 devin cu fiecare lună tot mai slabe. Pe scurt, nu va exista o revenire semnificativă în 2013, iar riscul de recesiune se extinde în 2014“, a afirmat Greenwood.
Referitor la bailoutul Ciprului, el a explicat că precedentul stabilit aici va determina băncile din zona euro să fie mult mai conservatoare în acordarea creditelor, ceea ce va duce la un proces extins de dezîndatorare.
„Cu acestea avute în vedere, este clar că ortodoxia zonei euro implică mai multă austeritate şi o depresiune aproape fără sfârşit“, a mai spus Greenwood.
SUA îndeamnă Europa să încurajeze cererea internă
Încăpăţânarea Europei de a insista pe austeritate îi îngrijorează nu doar pe investitori, ci şi pe liderii celei mai mari economii a lumii, SUA.
Într-o vizită de două zile prin zona euro, prima în această regiune, secretarul Trezoreriei americane Jacob J. Lew a încercat să convingă liderii locali să se concentreze mai puţin pe echilibrarea bugetelor şi mai mult pe creştere economică. Vizita nu a făcut decât să sublinieze diferenţele dintre strategiile abordate în SUA şi zona euro, în condiţiile în care americanii se tem că recesiunea din Europa va frâna economia mondială.
Lew a mizat pe dovezi că relaxarea politicii monetare combinată cu majorarea cheltuielilor au ajutat SUA să-şi revină mult mai rapid decât Europa, scrie The New York Times.
„Motorul creşterii economice va fi cererea internă, iar politicile care vor ajuta la încurajarea cererii din partea populaţiei în ţările care au această capacitate sunt de folos“, a spus Lew.
Oficialii americani subliniază că salvarea rapidă a sistemului financiar, măsuri puternice de stimulare rapidă şi întârzierea tăierilor bugetare i-au adus economiei SUA 14 trimestre consecutive de creştere şi reducerea ratei şomajului, chiar dacă revenirea s-a dovedit slabă după standardele istorice. În schimb, Europa a trecut dintr-o criză financiară şi economică într-una a datoriilor, împinsă de o structură politică complicată şi de pieţele financiare nervoase. Şomajul a ajuns la niveluri record, iar Grecia, Spania şi Portugalia s-au împotmolit în recesiuni adânci, Chiar şi economiile Germaniei, Franţei şi Italiei au scăzut la sfârşitul anului trecut.
Dar „nimeni în Europa nu vede această contradicţie dintre consolidare fiscală şi creştere. Aici există consens pentru aplicarea unui proces de consolidare prietenos creşterii sau de creştere sustenabilă“, a spus ministrul german de finanţe Wolfgang Schaeuble la o conferinţă de presă comună cu secretarul american.
Puritanismul protestant al „profesorilor“ germani divizează Europa
Europa este divizată în multe moduri, dar cea mai evidentă linie de demarcaţie este între Nord şi Sud, iar rezultatul este că din punct de vedere social pe continent are loc un proces de redistribuire a riscului de la bănci, prin intermediul statului, la cei săraci, la cei fără loc de muncă şi la bătrâni, scriu editorialiştii Stuart Brown, Chris Gilson şi Ulrich Beck de la EUROPP într-un articol care analizează dominaţia Germaniei în UE.
Această inegalitate este una uimitoare şi nouă, scriu ei. În privinţa politicilor de austeritate, în Europa există două ideologii principale. Prima se bazează pe un model de tip „Merkiavelli“ – denumirea vine de la numele cancelarului german Angela Merkel şi de la cel al lui Niccolo Machiavelli, consilierul lui Lorenzo de Medici, unul dintre conducătorii Florenţei în perioada renaşterii.
La nivel personal, lui Merkel îi ia mult timp să decidă. De obicei ea aşteaptă până se ajunge la un fel de consens. Dar acest joc al aşteptării face ca ţările care depind de deciziile Germaniei să realizeze că Berlinul deţine în realitate puterea.
Al doilea element este că politicile de austeritate ale Germaniei nu au la bază pur şi simplu pragmatismul, ci anumite principii. Criticile aduse de Germania ţărilor care cheltuiesc mai mult decât îşi pot permite sunt o problemă de morală care, din punct de vedere sociologic, se leagă de etica protestantă a lui Martin Luther şi Max Weber.
Dar aceasta nu este considerată o problemă de morală în Germania, ci este văzută ca un raţionament economic. Acolo nu este considerată ca fiind o cale germană de rezolvare a crizei. Germanii se văd în schimb ca fiind profesorii care învaţă ţările din Sud cum să-şi gestioneze economiile. Astfel se creează încă o prăpastie ideologică, deoarece strategia nu pare să funcţioneze.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
