„Pur şi simplu nu văd cum următorul guvern de la Roma poate evita un nou “deceniu pierdut” pentru Italia.
Pe baza rezultatelor parţiale, se pare că avem două opţiuni de guvernare în Italia: o coaliţie de dreapta, compusă din Fraţii Italiei, Liga Nordului şi Forza Italia sau o guvernare ipotetică formată din Forza Italia şi Partidul Democratic. Populismul este o mişcare cu popularitate în creştere în Italia, dar, din moment ce Mişcarea Cinci Stele este reticentă în a intra în negocieri cu alte partide, riscurile politice nu par iminente. Rezultatele parţiale nu schimbă, însă, foarte mult perspectiva pesimistă asupra Italiei.
Principala caracteristică a Italiei este că, indiferent de instabilitatea politică sau de partidul aflat la putere, stagnarea economică este dominantă de mai bine de două decenii. Rezultatul final al alegerilor nu va schimba situaţia. Următorul guvern nu va fi capabil să aplice politici fiscale mai relaxate, în pofida promisiunilor electorale, pentru că trebuie să respecte ţinta de deficit stabilită de UE. Dimpotrivă, s-ar putea ca noul guvern să se lovească de un orizont economic şi mai dur în următoarea perioadă.
Indicatorul nostru favorit, impulsul de creditare, care conduce economia reală, a intrat într-o perioadă de contracţie, având acum valoarea de -2% din PIB. Încetinirea creşterii economice pe care o anticipăm nu e o supriză, având în vedere haosul din sistemul bancar, performanţa scăzută a productivităţii şi investiţiile reduse.
Perspectiva economică s-ar putea deteriora odată ce BCE va începe să normalizeze politica monetară (până la finele lui 2018), ceea ce ar determina o creştere a preţului capitalului pentru Italia. În pofida alegerilor, spreadul obligaţiunilor pe 10 ani Italia-Germania a atins aproape cel mai scăzut nivel post-criză, de 1,30%, faţă de 5% cât avea în timpul crizei datoriilor suverane din Europa. Cu toate acestea, nivelul e ridicol de scăzut şi trebuie să ne imaginăm că dobânda va mai creşte în Italia până la finele lui 2018 sau în cursul lui 2019, aducând şi mai multe datorii şi mai puţină creştere”, spune Dembik.
