Business Internaţional

Analiză WSJ: Dificultăţile cu care se confruntă economia zonei euro îşi au rădăcinile în SUA, iar ceea ce ameninţă cu adevărat regiunea sunt ricurile politice

Foto: Shutterstock

Foto: Shutterstock

Autor: Liviu Popescu

21.10.2014, 00:04 861

Încetinirea avansului economic din zona euro este efectul scăderii activităţii pieţelor emergente, rezultatul inevitabil al deciziei Rezervei Federale americane, banca centrală a celei mai mari economii din lume, de a închide programul prin care a alimentat cu mii de miliarde de dolari creşterea şi pieţele, scrie editorialistul Simon Nixon pentru The Wall Street Journal.

Jurnalistul apreciază că pericolele cele mai grave pentru uniunea monetară vin din poltică şi enumeră, printre altele, euroscepticismul şi refuzul anumitor guverne de a reforma „modelele economice defecte bazate pe nepotism şi protejarea unor interese”.

Pe măsură ce fluxurile de lichiditate care au alimentat boom-urile din ţările în curs de dezvoltare s-au oprit, iar economiile care se bazează masiv pe exporturi, precum Germania, au fost de asemenea afectate, scrie Nixon. Tensiunile geopolitice au jucat la rândul lor un rol important deoarece investitorii sunt îngrijoraţi cu privire la cererea globală viitoare, dar declinul preţurilor materiilor prime echivalează cu o reducere de taxe pentru economiile dezvoltate care ar trebui să sprijine cererea internă.

Nixon apreciază că economia zonei euro este în mare parte într-o formă mai bună decât era în 2012. Spania, Portugalia şi Irlanda, state europene lovite puternic de criză, cresc din nou şi au ajuns la capătul programelor de bailout convenite cu creditorii internaţionali, iar Grecia este posibil să înregistreze creştere economică în al treilea trimestru al acestui an pentru prima oară după 24 de trimestre consecutive de recesiune.

De asemenea, riscurile apariţiei deflaţiei sunt exagerate. Cu toate că inflaţia nominală s-a prăbuşit în septembrie la 0,3%, trasă în jos din cauza scăderii preţurilor petrolului şi produselor alimentare, inflaţia „core”, obţinută prin eliminarea factorilor volatili precum preţul alimentelor şi al energiei, este încă la 0,8%, acelaşi nivel de la sfârşitul anului trecut.

Cu toate acestea, chiar dacă aşteptările investitorilor se vor reduce, riscul unei deflaţii, „afecţiune” cu care se confruntă economia Japoniei de aproape 15 ani, este exagerat. Elveţia a fost în deflaţie în mare parte din ultimii şase ani, iar scăderea preţurilor de consum nu a împiedicat recuperarea din Spania sau Portugalia.

Ceea ce ameninţă cu adevărat zona euro sunt ricurile politice, cel mai evident exemplu fiind cel al Greciei, care în termeni economici este acum mult mai stabilă decât era înainte de izbucnirea crizei. Syriza, un partid de extremă stânga, este lider în sondajele de opinie şi ameninţă să declanşeze alegeri anticipate la începutul anului viitor prin refuzul de a susţine orice candidat la preşedinţie, iar pieţele se tem că un guvern condus de Syriza ar împiedica progresele înregistrate de actuala coaliţie de guvernare.

La nivelul zonei euro, riscurile politice sunt în creştere, consideră Nixon. Euroscepticismul german este alimentat de temerile că Germaniei, cea mai mare economie europeană, îi este cerut să înghită datoriile tot mai mari ale ţărilor care refuză să-şi reformeze modelele economice defecte bazate pe nepotism şi protejarea unor interese. În aceleaşi condiţii, euroscepticismul francez şi cel italian sunt răspândite de temerile că măsurile economice şi politice insipirate de Germania ameninţă să le zdrobească economiile fără a ţine cont de suveranitatea naţională. Stagnarea prelungită riscă adâncirea acestei rupturi până la punctul în care piaţa îşi va pune întrebări cu privirea la supravieţuirea zonei euro, dacă aceasta se va face după condiţiile germane sau italiene, iar atunci criza se va întoarce cu adevărat în zona euro.

Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels

AFACERI DE LA ZERO