O idee general acceptată este că foamea de profit şi imprudenţa băncilor şi pofta de bani şi neglijenţa bancherilor au contribuit la producerea celei mai recente crize financiare globale. Au trecut opt ani de la acele turbulenţe dezastruoase, ale căror efecte se mai simt şi astăzi, timp în care statele au intervenit cu zeci de miliarde de dolari, euro sau lire sterline pentru salvarea băncilor şi încă se mai descoperă dovezi ale lăcomiei care s-a cuibărit în diferite sisteme bancare.
Un bancher londonez cu un rol important la HBOS şi un grup de oameni de afaceri au pus la cale o escrocherie elaborată de 245 de milioane de lire sterline care le-au adus câştiguri uriaşe. Banii au fost cheltuiţi printre altele pe vacanţe scumpe şi pe serviciile unor prostituate de lux.
În Spania un fost şef al FMI, Rodrigo Rato, este acuzat că a cheltuit ilegal sume uriaşe pe articole de lux în vremea când era preşedintele băncii Bankia. Rato este judecat alături de alţi 64 de executivi bancari. Bankia a fost salvată printr-un bailout masiv de stat în 2012. Presa spaniolă scrie că guvernul de la Madrid a recunoscut că nu va recupera niciodată în totalitate cele peste 50 de miliarde de euro înjectate în sistemul bancar spaniol pentru a-l ajuta să supravieţuiască. Banca centrală a anunţat recent că în ultimii şapte ani a recuperat doar 5% din aceşti bani.
În Portugalia, autorităţile au lansat o anchetă în privinţa unei bănci controlate de stat, Caixa General de Depositos, într-un caz de management şi investiţii dezastruoase în perioada 2005-2010, potrivit presei locale.
Iar în SUA, Departamentul de Justiţie investighează Standard Chartered, o instituţie financiară britanică, sub suspiciunea că o companie indoneziană de energie controlată de bancă a dat mită pentru a câştiga contracte. Vremurile când bancherii şi băncile erau privite ca personaje şi instituţii respectabile sunt demult apuse.
Revenind la cazul HBOS, Lynden Scourfield, în vârstă de 54 de ani, este acuzat că a orchestrat o schemă complexă dar „coruptă“ cu mai mulţi consultanţi, printre care David Mills, care le-a adus „recompense uriaşe“, scrie The Telegraph.
În prima zi a procesului deschis în acest caz procurorul Brian O’Neill a explicat cum Scourfield a dat credite neautorizate firmei lui Mills, ceea ce a provocat băncii pierderi de 245 de milioane de lire sterline şi a pus în pericol mai multe afaceri. Scourfield nu este judecat, dar Mills, soţia sa Alison, un alt bancher de la HBOS, Mark Dobson, şi alţii, printre care un contabil şi un expert în textile, sunt, sub diverse acuzaţii care au legătură cu escrocheria.
Potrivit explicaţiilor procurorului O’Neill, Scourfield, director de active depreciate la HBOS, primea „recompense” băneşti pentru că a ales firma QCS, înfiinţată de Mills – fost bancher la NatWest -, să administreze credite date de HBOS unor companii confruntate cu dificultăţi financiare. QCS percepea comisioane de consultare mari. Prin această schemă Scourfield dădea companiilor credite neautorizate din banii băncii, iar clienţii erau practic forţaţi să apeleze la serviciile QCS.
„Faptele lor din perioada 2003-2007, spunem noi, sunt cu totul necinstite şi frauduloase. Au fost motivaţi de lăcomie”, a spus procurorul O’Neill.
Juraţii au aflat de la procuror că făptuitorii s-au „recompensat masiv” prin „transferuri de bani, cash, folosirea unui card American Express pentru cheltuieli personale, călătorii de lux în străinătate şi experienţe sexuale cu escorte de lux”. Procesul poate dura jumătate de an.
În Spania, Rodrigo Rato, şeful FMI în perioada 2004-2007, este judecat sub acuzaţia că pe timpul când lucra la Bankia el şi alţi colegi de-ai săi au cheltuit 12 milioane de euro din fondurile băncii în scopuri personale, pe produse şi servicii de lux – bijuterii, vacanţe, divertisment şi haine scumpe - în perioada 2003-2013, notează Deutsche Welle. Plăţile s-au facut prin intermediul unor carduri de credit speciale, neoficiale, nedeclarate autorităţilor fiscale. Acuzatorii spun că Rato a menţinut acest sistem de plată, introdus de predecesorul său Miguel Blesa la Caja Madrid. Rato a păstrat “tradiţia” după ce Bankia a luat fiinţă prin fuzionarea a şapte bănci locale, printre care Caja Madrid, în 2011. Banca a ajuns în pragul colapsului în timpul crizei datoriilor din zona euro şi mii de investitori mici care au finanţat instituţia şi-au pierdut banii. Aparent, fostul şef al FMI a cheltuit 99.000 de euro. Procurorii cer o pedeapsă cu închisoarea de patru ani şi jumatate pentru Rato, care este pasibil şi de o amendă de 2,6 milioane de euro. Rato a fost şi ministru al economiei şi vicepremier al Spaniei. Pentru Blesa acuzatorii cer şase ani de închisoare.
Cu privire la Standard Chartered, The Wall Street Journal scrie că un audit intern la compania de energie Maxpower Group, controlată de bancă, a descoperit indicii că acolo s-au produs fapte de corupţie. La o concluzie similară a ajuns şi o firmă de avocatură angajată de Maxpower. Procurorii americani cercetează dacă Standard Chartered a tolerat faptele ilegale, spun surse apropiate anchetei. CEO-ul Maxpower a lucrat la Standard Chartered până anul trecut, iar banca deţine trei poziţii în board-ul companiei. Standard Chartered este un jucător important pe piaţa finanţării comerţului internaţional şi este dependentă de accesul la sistemul financiar american. Banca a cumpărat o participaţie la Maxpower în 2012 şi a devenit acţionar majoritar acolo anul trecut. Departamentul de Justiţie verifică dacă nu cumva au fost încălcate regulile anticorupţie americane când executivii de la Maxpower au facilitat plata de mită pentru a câştiga contracte şi “unge” relaţiile cu oficiali indonezieni. Autorităţile americane cercetează dacă executivii Standard Chartered din boardul Maxpower ştiau despre sau au aprobat faptele de corupţie.
