În Irakul paralizat de proteste mortale, cu o economie sugrumată de şomaj ridicat, management defectuos şi un deficit cronic de investiţii, guvernul de la Bagdad a căutat la Beijing o mână de ajutor. Iar China n-a exitat să i-o ofere. În timp ce SUA şi UE duc o politică incoerentă în Orientul Mijlociu, China îşi promovează activ interesele în regiune.
Companiile chineze au avut de câştigat din reconstrucţia industriei petroliere irakiene după războaiele conduse de SUA în această ţară, iar China este interestă de reconstrucţia Siriei, un stat unde se ciocnesc interesele geopolitice ale puterilor din regiune, şi importă petrol din Iran în pofida interdicţiilor americane.
Deşi cele trei state - Irak, Iran şi Siria - sunt vecine, ele nu sunt prietene.
Însă, „în timp ce Babilonul arde, Beijingul este ca un far călăuzitor“, după cum scrie Deutsche Welle.
„Aparţinem Asiei şi vrem să fim parte a ascensiunii ei“, a spus premierul irakian Adel Abdul-Mahdi într-o vizită recentă la Beijing. La 16 ani de la războiul din Irak, economia producătorului de petrol din Orientul Mijlociu se confruntă cu defecţiuni cronice, de sistem, multe dintre ele fiind consecinţe ale haosului care a urmat căderii lui Saddam Hussein şi retragerii americanilor. Abdul-Mahdi, un economist care a studiat la Sorbona, a remarcat, cu ocazia vizitei la Beijing, că China a luat locul Indiei în 2018 şi a devenit cel mai mare partener comercial al Irakului, schimburile comerciale depăşind 30 de miliarde de dolari. De asemenea, Irakul a devenit al doilea furnizor de petrol ca mărime al Chinei. Vizita lui Abdul-Mahdi s-a soldat cu semnarea a opt acorduri bilaterale, cel mai notabil fiind un acord-cadru între ministerul de finanţe irakian şi China Export & Credit Insurance Corporation pentru proiecte care includ drumuri rutiere, căi ferate, locuinţe, porturi, spitale, şcoli, baraje, energie şi transport. Înţelegerea presupune o primă etapă de finanţare de 10 miliarde de dolari pentru proiecte majore de infrastructură irakiene, banii provenind din exporturile de petrol irakian în China, potrivit agenţiei chineze de ştiri Xinhua. Irakul a promis furnizarea a 100.000 de barili de petrol pe zi. Proiectele vor fi executate, în stilul celor din cadrul iniţiativei chineze Belt and Road (BRI), de companii din China. Hilong Oil Service & Engineering Company din China şi Iraqi Drilling Company au convenit să creeze un parteneriat pentru exploatarea câmpurilor petrolifere irakiene, inclusiv Majnoon, cel mai mare din lume. În exploatarea câmpurilor de petrol irakiene, unul dintre cei mai puternici concurenţi este Rusia.
Unul dintre acordurile semnate prevede construirea unui oraş industrial chino-irakian care să producă bunuri ce îndeplinesc „standardele internaţionale“, potrivit Bagdadului. Ministerul energiei a semnat o înţelegere cu Chinese Heavy Equipment Engineering Company, care este deja implicată în proiecte de construcţie în Irak. Banca Mondială estimează că economia irakiană va creşte cu peste 8% anul viitor, iar rata sărăciei se va reduce sub 22%. Sancţiunile americane contra statului vecin Iran vor ajuta Irakul să-şi majoreze exporturile de petrol, iar redeschiderea graniţelor cu Siria şi cu Arabia Saudită va susţine şi mai mult exporturile irakiene. Însă în Siria s-a redeschis un front de război, armata turcă atacând forţele kurde din nordul ţării. Beijingul a cerut Turciei să întrerupă ofensiva. La fel şi americanii. În Siria, regimul lui Bashar al-Assad, sprijinit de Rusia şi Iran, este hotărât să pornească pe calea reconstrucţiei după opt ani de război civil, însă are nevoie de un ajutor internaţional estimat la 250 de miliarde de dolari (estimările ONU, sumă de patru ori mai mare decât PIB ţării de dinainte de război). Este puţin probabil ca banii să vină de la americani şi europeni, care vor schimbări politice, sau de la ruşi şi iranieni, care au cheltuit miliarde de dolari pentru susţinerea războiului. Însă China este dornică să-şi extindă influenţa spre vest. Beijingul s-a opus deseori rezoluţiilor Consiliului de Securitate al ONU îndreptate contra lui Assad, insistând că Siria trebuie să-şi construiască singură viitorul politic, notează revista americană Defense One. În schimbul acestui sprijin, guvernul Assad primeşte cu braţele deschise investiţiile şi produsele Chinei. Ambasadorul sirian în China povestea anul trecut că China a devenit în 2017 cel mai mare partener comercial al Siriei, importurile din această ţară reprezentând 80% din importurile totale siriene. De asemenea, al a explicat că companiile chineze vor primi prioritate în planurile de reconstrucţie. Peste 200 de companii chineze, în marea majoritate deţinute de stat, au participat anul trecut la a 60-a ediţie a Târgului internaţional de Comerţ din Damasc. Acolo, China a promis acorduri pentru construirea de oţelării, centrale electrice, fabrici de maşini şi spitale. Huawei vrea să reconstruiască sistemul de telecomunicaţii al Siriei. Şi Iranul, cu bogatele sale resurse de petrol, beneficiază din plin de atenţia Beijingului.
După o vizită a premierului iranian Mohammad Javad Zarif în capitala chineză, cele două ţări au convenit actualizarea unui program pe 25 de ani semnat în 2016 pentru a include investiţii fără precedent de 400 de miliarde de dolari în economia iraniană - pe care America încearcă să o sufoce cu sancţiuni. Circa 280 de miliarde de dolari ar urma să fie investite în sectorul energiei din Iran, iar 120 de milioane de dolari în infrastructura industrială, potrivit revistei Petroleum Economist. În plus, China va aduce 5.000 de ofiţeri de securitate în Republica Islamică pentru a supraveghea proiectele mari chineze. În schimbul banilor, guvernul iranian va vinde Chinei petrol, gaze şi produse petrochimice la preţuri mici. China a obţinut un discount de 32% pentru ţiţeiul, gazele şi produsele petrochimice iraniene, pentru care poate plăti în yuani, moneda ei, sau alte valute, şi nu în dolari.
De când SUA s-au retras din acordul nuclear iranian din 2015 şi au reimpus sancţiuni, relaţii mai apropiate cu China au devenit o necesitate, şi nu o alegere pentru Iran, scrie în Project Syndicate Galip Dalay, cercetător la Universitatea Oxford. Iar China a profitat de situaţia Iranului şi şi-a impus condiţiile în acordurile bilaterale. După aplicarea sacţiunilor americane, care ţintesc oprirea exporturilor de petrol iraniene, China a rămas cel mai mare cumpărător de ţiţei din Iran. Recent, Casa Albă a avertizat companiile de transport maritim ale Chinei care închid transponderele navelor pentru a ascunde transporturile de petrol iranian. Levantul poate deveni un nod esenţial “n coridorul economic China-Asia Centrală-Asia de Vest din cadrul BRI deoarece oferă o rută alternativă spre Mediterana la canalul Suez. Siria este privită pe termen lung ca regiunea cheie din Levant pentru atingerea acestui scop. De exemplu, Tripoli, din Liban, urmează să devină o zonă economică specială “n cadrul BRI, portului Tripoli revenindu-i rolul de principal nod de transbordare al estului Mediteranei. Acest lucru va crea un traseu mai direct pentru mărfurile chineze spre Europa. Pentru folosirea acest port, există planuri chineze de reconstruire a reţelei feroviare Tripoli-Homs. Cu portul Tripoli din ce “n ce mai integrat, atenţia Chinei se va îndrepta către controlul direct al porturilor siriene. Œn octombrie 2018, China a donat 800 de generatoare de energie electrică pentru Lattakia, cel mai mare port din Siria.
