Banii chinezi au finanţat noua linie electrificată de cale ferată care străbate deşertul African şi trasează o rută directă între portul de pe coasta Djibouti şi Addis Ababa, capitala Etiopiei, potrivit New York Times.
Chinezii au construit calea ferată, au finanţat o parte din port şi noua baza militară din zonă. La celălalt capăt la liniei, banii chnezilor au finanţat noua infrastructură de tramvai din Addis Ababa, construirea noului drum de centură şi noul sediu central al Uniunii Africane.
Pe partea cealaltă a Oceanului Atlantic, America a observat intrările de capital.
Americanii atrag atenţia că banii din China care inundă Africa vin cu o serie de obligaţii ataşate. Cu investiţiile uluitoare ale Beijingului în porturi, drumuri şi căi ferate, vine şi o dependenţă, o exploatare şi o intruziune în noţiunile de bază ale suveranităţii de stat, a transmis Statele Unite.
„Nu încercăm în niciun fel să ţinem investiţiile chinezilor departe de Africa. Acestea sunt necesare”, a spus Secretarul de Stat Rex Tillerson în cadrul unei conferinţe din Etiopia de săptămâna aceasta. „Cu toate acestea, credem că este important ca statele africane să ia în calcul cu atenţie termenii în care se realizează investiţiile”.
Aceşti termeni duc la înţelegeri prin care muncitori chinezi, nu africani, primesc locurile de muncă din construcţiii, avertizează Tillerson şi alţi oficiali din Statele Unite. Aceştia susţin că firmele chinezilor, spre deosebire de cele ale americanilor, nu se supun legilor împotriva mitelor sau a şpăgilor şi vor continua să alimenteze problema constantă a corupţiei din ţările africane.
De asemenea, SUA avertizează că dacă statele se vor confrunta cu dificultăţi economice, există posibilitatea să piardă controlul asupra propriei infrastructuri, aceasta ajungând controlată de un creditor al statului.
Anumite ţări africane datorează sume de două ori mai mari decât produsul intern brut, a transmis SUA, majoritatea acestor ţări fiind îndatorate către China. În Djibouti, datoria reprezintă 84% din PIB, a semnalat ministrul de externe, Mahamoud Ali Youssouf.
„Nu suntem atât de îngrijoraţi”, a spus Youssouf, stând lângă Tillerson încât diplomatul american a vizitat zilele trecute ţara africană. „Nicio ţară nu se poate dezvolta fără o infrastructură puternică. Iar China este, din acest punct de vedere, un partener foarte bun”.
Din motive geopolitice, americanii îşi doresc să pară o alternativă mai bună în faţa ţărilor africane, încât influenţa economică a Chinei este în creştere atât în ţările latine, cât şi în Europa şi Orientul Mijlociu.
Însă politicienii şi economiştii Africii susţin că există o diferenţă evidentă: China, spre deosebire de Statele Unite, apare pe continent cu un cec generos în mână. Dat fiind lipsa de predictibilitate implicată în investiţiile într-o ţară săracă, China este singurul jucător care îşi asumă riscul.
Iar naţiunile africane realizează că investiţiile chinezilor nu vin cu aceleaşi discursuri legate de drepturile omului şi de guvernare corectă care acompaniază de fel asistenţa americanilor.
„Ei sunt pregătiţi practic să facă business”, a spus Brahima Coulibaly, fost economist la Fed. „Sunt pregătiţi să intre în parteneriat cu orice ţară care este dispusă să devină partener de-al lor într-un mod care să muţumească agendele ambelor părţi”.
China respinge vehement acuzaţiile cu privire la faptul că investiţiile lor ar fi exploatative, argumentând că generozitatea lor demonstrează un angajament faţă de dezvoltarea socio-economică a întregii lumi.
„Nimeni nu domină, iar toate părţile participă pe picior egal”, a transmis ministrul de externe al Chinei Wang Yi. „Nu există nicio operaţiune secretă, dar operaţiuni deschise şi transpareente – nu există „câştigătorul ia totul”, ci doar o relaţie de beneficiu mutual.
