Business Internaţional

Căderea Turciei din graţiile Uniunii Europene, ale NATO şi ale investitorilor n-ar face din România o opţiune mai atractivă în Europa de Est?

Căderea Turciei din graţiile Uniunii Europene, ale NATO...

Autor: Bogdan Cojocaru

19.07.2016, 00:07 3058

Lovitura de stat eşuată din Turcia şi reacţia dură a preşedintelui Recep Erdogan şi a guvernului său sunt cele mai grave evenimente geopolitice din estul Europei de după anexarea Crimeei de Rusia. Consecinţele politice, eco­nomice şi financiare asupra regi­unii pot fi de durată.

Turcia este printre puţinii parteneri comerciali majori în relaţiile cu care România a reuşit să ajungă pe excedent. Schimburile comerciale ale României cu Turcia au fost excedentare din 2010 până în 2014 inclusiv. Anul trecut, statul turc a continuat să fie primul partener comercial al României din afara Uniunii Europene. Firmele româneşti au exportat în 2015 pe piaţa turcească produse de 2,15 miliarde de euro. Fluxurile de comerţ  internaţional între cele două părţi au generat un deficit de 132,8 de milioane de euro pentru piaţa locală. Exporturile româneşti către Turcia se bazează pe fier, oţel, combustibili şi vehicule, iar importurile din Turcia sunt construite în jurul echipa­mentelor pentru in­dus­tria ener­getică, vehicule şi ţesă­turi. Turcia este şi un investitor deloc neglijabil pentru piaţa românească. După un declin considerabil al stocului de investiţii străine directe în perioada 2011-2013, intrările de capital turesc şi-au revenit puternic în 2014, soldul ISD-urilor situându-se în acel an la 508 mili­oane de euro, faţă de 371 de milioane de euro în 2012, potrivit celor mai recente date ale Băncii Naţionale. Stocul investiţiilor turceşti ar putea fi în realitate mai mare având în vedere că o parte din com­panii au preferat să inves­teas­că local prin intermediul vehi­culelor înregistrate în Olanda.

Investiţiile sunt însă importante şi pentru econo­mia turcească, dependentă puternic de capital străin pentru acoperirea deficitului de cont  curent.

Datele băncii centrale turceşti arată că raportul dintre ieşirile de investiţii directe din Turcia şi ISD-uri a fost de 15% în perioada 2002-2007. Raportul a ajuns la 37% în intervalul 2012-2016.

Aceasta înseamnă că pentru fiecare 100 de dolari care intră în Turcia, 36 de dolari ies. În 2002-2007 ieşeau doar 15 dolari. Investitorii străini şi turci preferă tot mai mult să nu mai investească în Turcia, ceea ce înseamnă că nu mai au încredere în această ţară, scrie Hurriyet Daily News.

N-ar putea fi aceasta o oportunitate pentru Ro­mânia, o economie emer­gentă cât de cât stabilă, mem­bră a NATO ca şi Turcia, dar loială Uniunii Europene? Iar vecinii României nu sunt porniţi pe război. Prin diferite facilităţi fiscale Bulgaria îi atrage în masă pe antre­pre­norii greci goniţi de la ei de acasă de crizele poli­tice şi economice, de austeritate şi de taxele mari.

Banca centrală a Turciei a reacţionat rapid după tentativa de lovitură de stat pentru a asigura stabilitatea financiară a ţării. Instituţia a anunţat un set de măsuri pentru minimalizarea efectelor turbulenţelor, inclusiv lichiditate nelimitată pentru bănci.

„Banca centrală va furniza băncilor lichiditatea de care au nevoie, fără limite”, se arată într-un comunicat al băncii centrale. Instituţia a subliniat că rata pentru facilitatea de lichiditate intraday va fi zero.

„Băncilor le va fi permis, să plaseze depozite de valută ca garanţii fără limite pentru lichiditatea necesară în lire turceşti”.

Pentru liniştirea spiritelor a intervenit şi vicepremierul Mehmet Şimşek, care a spus că bazele economiei turceşti sunt stabile, iar guvernul ia toate măsurile de precauţie.

Însă vicepremierul Şimşek este ultimul om rămas din echipa lă­udată de inves­titori ca fiind forţa mo­­toare din anii de expansiune eco­­no­mică rapidă a Turciei. Unul câ­te unul, pre­şe­din­tele Recep Erdo­gan i-a înlăturat pe colegii săi cu pu­tere de de­cizie din partidul AKP a căror con­cen­­trare pe echili­brarea buge­tului, pe do­mo­­lirea inflaţiei şi pe stabi­litate fiscală a adus o creştere economică de 5% timp de 13 ani, până în 2015.

Premierul Ahmet Davutoglu, ales de chiar Erdogan, a decis să renunţe la funcţie în luna mai, punând astfel capăt unei lupte pentru conducerea economiei şi eforturilor pre­şedintelui de a conferi puteri executive poziţiei sale, scrie Bloomberg.

Ca şi Davutoglu, fostul strateg al Merrill Lynch, Şimşek a protejat politicile monetare ortodoxe care-l deranjează pe Erdogan, majorând dobânzile atunci când a fost necesar pentru limitarea inflaţiei.

Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels

AFACERI DE LA ZERO