Business Internaţional

Când multinaţionalele sunt răspunzătoare în faţa acţionarilor şi nu a societăţii: evaziune, corupţie, sclavie, violenţă

Când multinaţionalele sunt răspunzătoare în faţa...

Autor: Bogdan Cojocaru

06.11.2017, 20:15 2601

O nouă investigaţie jurnalistică de amploare, Paradise Papers, arată modul în care Glencore, cel mai mare trader de materii prime din lume, a plătit un om de afaceri influent cu trecut dubios pentru a obţine aprobări guver­namentale.

În Paradise Papers, care a dezlănţuit scandaluri în Marea Britanie şi în alte părţi ale lumii expunând cum peste 120 de politicieni din 47 de state, dar şi figuri publice se folosesc de paradisurile fiscale pentru a evita plata taxelor, figurează şi alte nume de companii mari.

Documentele fac referire, printre altele, la Apple, Nike, Facebook, Uber, Twitter, Whirlpool, Allianz, Deutsche Bank, Deutsche Post, Bayer, lanţul hotelier Meininger, Standard Bank, cea mai mare bancă din Africa, şi Siemens. Încă nu este clar ce păcate au pe suflet aceste multinaţionale, deoarece rezultatele anchetei sunt publicate treptat. Însă o investigaţie similară din 2015, Panama Papers, arată cum Siemens, o companie implicată în multiple scandaluri, se folosea de un fond special pentru a-şi netezi prin mită drumul spre contracte în diverse ţări. Şi Paradise Papers, şi Panama Papers se bazează în principal pe documente ale unor firme de avocatură specializate pe scheme de evaziune prin paradisuri fiscale şi au ca platformă principală de distribuţie ziarul german Süddeutsche Zeitung. O altă publicaţie germană de top, Handelsblatt, nu a vrut să rămână mai prejos şi a publicat o anchetă proprie privind modul în care producătorii de autovehicule electrice încurajează companii şi guverne care tolerează condiţii de muncă la limita sclaviei, exploatarea copiilor, corupţia şi violenţa din partea forţelor de ordine. Handelsblatt se concentrează pe producătorii auto germani, pe „Cele mai întunecate secrete ale industriei auto germane“, după cum sună titlul anchetei. Articolul din Handelsblatt începe cu povestea unui tânăr sud-african, Magidiwana, unul dintre liderii celor 3.000 de mineri care au făcut grevă în august 2012 pentru a protesta faţă de condiţiile de muncă proaste şi salariile mici de la mina de platină Marikana. Minerii erau plătiţi cu echivalentul a 400 de euro pe lună pentru munci care le rupeau spinările la propriu. Minele erau adesea zguduite de accidente, iar lucrătorii erau nevoiţi să îndure praful din subteran, iar la suprafaţă gazele toxice ale topitoriei de platină. Poliţia a ripostat brutal, în coordonare cu compania minieră brita­nică Lonmin. Rezultatul acţiunii a fost descris mai târziu ca fiind un masacru: au fost trase 400 de gloanţe în mulţime, au fost ucişi 37 de lucrători şi au fost răniţi mult mai mulţi. Magidiwana a fost împuşcat în ab­do­men şi în braţ şi a rămas handica­pat pe viaţă.

Companiile germane au o parte din responsabilitate pentru încurajarea unor astfel de practici, spune Magidiwana, citat de Handelsblatt, cel mai mare ziar de business german. Com­paniile germane, dar şi altele, cumpără platină produsă la Marikana. Lonmin este furnizor pentru mai mulţi producători auto şi de componente din Occident.

Producătorul de chimicale BASF este unul dintre cei mai importanţi importatori şi foloseşte platina pentru convertori catalitici instalaţi pe maşinile germane.

În Congo, mii de copii sapă în mine după cobalt. În China, poluarea produsă de minele de grafit afectează muncitorii şi locuitorii.

În Peru, protestele unor mineri de la o mină de cupru au degenerat în violenţă. Materiile prime produse în toate aceste mine ajung în maşinile germane. Mult timp, constructorii auto au ignorat această problemă.

Tot ce conta pentru ei era calitatea materialelor şi preţul. Daimler, BMW şi VW nu neagă că sunt probleme în lanţul de aprovizionare şi că trebuie să se confrunte cu acestea.

Un alt scandal în care sunt implicaţi constructorii auto germani, Dieselgate, este departe de a se domoli. Sunt suspiciuni că şi alţi constructori auto, nu doar cei germani, au minţit în testele oficiale de poluare. Până acum, doar autorităţile americane au reacţionat mai ferm.

Pentru unele companii occidentale nu contează nici dacă statele în care fac afaceri se respectă principiile democratice occidentale atât timp cât investiţiile de acolo le îmbunătăţesc profitul. Nu este un sectret că producătorii auto germani şi companiile exportatoare germane în general văd în Rusia, un stat care creează probleme mai multor democraţii occidentale, un motor de creştere pentru afacerile lor. Companii occidentale mari şi mici continuă să investească masiv în Ungria, condusă de un regim caracterizat ca iliberal şi cu tendinţe autoritare care erodează principiul statului de drept.

În cazul scandalului Siemens izbucnit din cauza Panama Papers, Deutsche Welle scria luna trecută că procurorii nemţi şi-au încheiat prima anchetă, în care poliţia a confiscat două milioane de euro dintr-un fond special folosit de Siemens pentru finanţarea mitelor. Banii ar fi fost aduşi ilegal din America de Sud în Germania de un fost manager, Hans-Joachim Kohlsdorf.

Actualul scandal Glencore a pornit de la documente confidenţiale sustrase de la firma de avocatură offshore Appleby Global Group Services. Traderul de materii prime este unul dintre cei mai mari clienţi ai ei, unul atât de important încât Appleby avea o „cameră Glencore“ în birourile din Bermuda. Acolo erau păstrate informaţii despre 107 companii offshore aparţinând traderului. Documentele arată că în 2009 Glencore a împrumutat cu 45 de milioane de dolari o compania deţinută de miliardarul israelian Dan Gertler, scrie The Guardian. Detaliile creditului se cunosc, însă documentele Appleby relevă că în schimbul banilor Glencore i-a cerut lui Gertler să obţină anumite aprobări din partea guvernului din Congo.

„Furnizându-i lui Gertler împrumutul şi mandatul de a obţine finalizarea contractului, Glencore a ignorat avertismentele date de contactele lui Gertler şi de trecutul acestuia“, explică pentru Bloomberg Elisabeth Caesens, specialist în afaceri miniere congoleze.

Gertler, prieten cu preşedintele congolez Joseph Kabila, este un personaj controversat. Anul trecut a fost implicat într-o schemă de corupere a oficialilor congolezi din partea managerului unui fond de hedging american, Och-Ziff Capital Management.

Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels

AFACERI DE LA ZERO