Rusia s-a folosit de exporturile de energie ca de o armă pentru a ţine în arest statele din fostul bloc sovietic precum Ucraina şi Belarus ale căror economii depind de gazul rusesc pentru a-şi ţine în viaţă industriile. Preţul plătit Moscovei este însă o industrie energofagă şi ineficientă şi chiar propria suveranitate.
Statele ex-sovietice şi într-o măsură mai mică şi fostele ţări socialiste au simultan consum mare de energie şi un PIB redus, scrie Andras Gyorgy Deak, membru al Institutului Ungar pentru Relaţii Internaionale, într-o analiză preluată de Portfolio.hu. În cazul fostelor state sovietice situaţia se datorează moştenirii modelului economic din era URSS, când preţurile mici la energie şi abundenţa resurselor făceau ca problemele legate de eficienţă să fie ignorate.
Principalele sectoare de producţie ale economiei ucrainene au rămas cele cu consum mare de energie precum industria metalurgică, industria grea şi industria chimică, care utilizează tehnologii învechite, în timp ce majoritatea populaţiei locuieşte în blocuri prost izolate termic şi cu sisteme de încălzire ineficiente, subliniază Deak. În 2011, importurile de gaze reprezentau 57,6% din totalul energiei consumate de Belarus şi 67,7% din energia utilizată de Republica Moldova. În Ucraina şi Ungaria procentele au fost mai mici, de 28,6%, respectiv 24,6%.
După căderea URSS, economiile statelor din fostul bloc sovietic s-au prăbuşit. În 2012, PIB-ul Ucrainei era de doar 72% din cel înregistrat în 1992, o îmbunătăţire totuşi faţă de situaţia din 1999, când PIB-ul ţării se situa la 46% din cel înregistrat cu şapte ani înainte. Mai mult, creşterea preţului petrolului la nivel internaţional a lovit în plin economiile acestor ţări destabilizându-le puternic. În acest moment, pentru a produce o unitate de PIB, Ucraina consumă de şase ori mai multă energie decât spre exemplu Ungaria, iar situaţia nu se va schimba în viitorul apropiat.
Cine profită de pe urma preţului politizat al gazelor
„Caşcavalul e gratis doar în cursa de şoareci“, a avertizat Arseni Iaţeniuc, unul dintre liderii opoziţiei din Ucraina. Ucraina, teritoriul de tranzit pentru jumătate din livrările de gaze către Europa ale grupului rus Gazprom, este dependentă energetic de gazul pe care i-l vinde Rusia şi stă la mâna Moscovei pentru reducerea preţurilor, în condiţiile în care are o situaţie financiară dificilă şi datorii la Rusia pentru factura la energie.
O astfel de indulgenţă i-a fost oferită în noiembrie anul trecut, când Rusia a promis ţării un discount substanţial la importurile de gaze şi un ajutor financiar de 15 miliarde dolari, preţul fiind însă renunţarea la acordul de asociere şi comerţ liber cu Uniunea Europeană şi turbulenţele politice şi sociale care au urmat şi care au împins ţara aproape de default.
„Rămâne de văzut cine face un sacrificiu pentru cine. Poate fi gestul Rusiei interpretat ca preţul pentru «construirea unui imperiu» în care aceasta cedează o parte din venituri doar pentru a face din Ucraina un sclav? Sau poate lucrurile stau cu totul altfel: va putea acum Rusia să răscolească în voie prin «argintăria familiei» şi să preia cele mai valoroase active industiale ale Ucrainei?“, punctează Deak.
În schimbul gazelor ieftine de la ruşi, Belarus şi-a vândul tot sistemul de transport de gaze, iar în prezent Rusia se înfruptă din producţia ţării. Dacă o ţară nu dispune de suficienţi bani, contribuie cu o parte din propria suveranitate, căreia însă cu greu i se poate stabili un preţ, subliniază Deak.
Belarus şi Armenia au ales să se alăture Uniunii Vamale Euro-Asiatice şi să-şi întărească cooperarea militară cu Rusia.
Articol publicat în ediţia tipărită a Ziarului Financiar din data de 28.02.2014
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
