I-ar fi mai bine Irlandei fără euro? Economia Greciei ar revenipe linia de plutire cu o nouă drahmă? S-a discutat mult despreposibilitatea ca economiile cu probleme din zona euro să părăseascăuniunea monetară, însă modul în care o ţară ar putea face acestlucru a fost mai puţin explorat. Astfel, pe măsură ce sedevelopează scenariile posibile, devine tot mai clar cădificultăţile dezmembrării zonei euro sunt tot mai prezente, scrieBBC News.
Fuga capitalurilor
Dacă o ţară din zona euro intenţionează să introducă o nouămonedă, atunci va fi nevoită să convertească economiile realizateîn moneda unică europeană la un curs de schimb fix, începând cu oanumită dată calendaristică. Dar firmele şi oamenii nu vor aşteptapasivi ca acea dată să vină.
Principalul motiv pentru care o ţară ar vrea să renunţe la euroar fi intenţia acesteia de a-şi creşte competitivitateaexporturilor prin deprecierea cursului de schimb al noiimonede.
În consecinţă, investitorii şi cei care economisesc vor decidesă îşi păstreze fondurile în euro sau în alte monede sigure cum arfi dolarul.
Marea problemă este ca odată cu lansarea veştii că abandonareaeuro este posibilă, sectorul bancar va intra în colaps după ceinvestitorii vor retrage cantităţi masive de bani.
Cu siguranţă, guvernul ar încerca să limiteze acestetransferuri, însă mecanismele de control nu sunt tocmai eficienteîn economia mondială actuală.
Natural, apare întrebarea dacă o pregătire în secret şi olansare surpinzătoare poate fi un scenariu viabil.
Un asemenea plan ar putea funcţiona exclusiv într-un stattotalitar, unde deciziile nu se supun dezbaterilor publice şi nutrec prin filtrul comiisilor parlamentare.
Măsură riscantă
Economia unei ţări europene care părăseşte uniunea monetară arîntâmpina mari dificultăţi din cauza datoriilor publice în euro.Guvernul va continua să plătească aceste datorii în moneda euro întimp ce veniturile din taxe şi impozite vor fi în noua monedă.
O alternativă poate fi convertirea datoriilor publice în nouamonedă, însă o astfel de mişcare ar echivala cu falimentulnaţional.
Investitorii îşi vor pierde încrederea şi vor cere dobânzipunitive pentru a continua să achiziţioneze titlurile de stat aleguvernului în cauză.
Principalul argument pe care optimiştii îl aduc este că alteconversii monetare au avut succes în trecut. Introducerea euro sauconversia mărcilor din Germania de Est în mărci germane suntexemplele care ar putea valida dezmembrarea uniunii monetare.
Marea difrenţă este că în aceste situaţii monedele consideratemai volatile erau transformate în monede pe care investitorii lepercepeau ca sigure.
Un astfel de argument sugerează că transformarea unei monede maislabe într-una puternică ar putea fi viabilă. În acest caz o ţarăprecum Germania ar putea părăsi, în mod teoretic, zona euro. Daruniunea monetară din Europa a fost construită pentru a fi"incasabilă", şi oricare ar fi atracţiile teoretice pentru adezmembra zona euro, dificultăţile practice ale unui astfel de plannu pot fi ignorate.
Belgia, apariţie surpriză pe lista ţărilor cuprobleme
Traderii au împins în sus costul asigurării datoriilor Belgieiîmpotriva default-ului până la niveluri record din cauza sistemuluipolitic cu probleme. Belgia s-a alăturat astfel Portugaliei,Spaniei şi Italiei pe lista ţărilor care s-ar putea îndrepta cătreo criză financiară, scrie The Guardian.
În barurile din Anvers şi cafenelele din Bruges, lumea vorbeştemai puţin despre Crăciun, ci despre costul în creştere de finanţarea datoriei naţionale a ţării, care a atins 100% din Produsul InternBrut.
Asemenea Irlandei, care se luptă să stăvilească criticilelansate la adresa pachetului de măsuri de austeritate anunţat,există semnale că investitorii internaţionali în obligaţiuni începsă privească Belgia ca trăind pe bani împrumutaţi şi timpîmprumutat.
Înrăutăţind situaţia, ţara are un sistem politic cu probleme şinu are un guvern din luna aprilie. Traderii de pe pieţele monetareinternaţionale au dus costul asigurării datoriilor Belgiei până laniveluri record. Dobânzile cerute de investitori pentru a cumpăratitluri belgiene nu se situează încă la nivelul celor perceputepentru titlurile spaniole, însă analiştii spun că diferenţa sediminuează rapid.
"Belgia este nevoită să plătească o primă de risc politic pentrucă încă nu dispune de un guvern care să ia decizii cu privire lamodalităţile de reducere a cheltuielilor şi datoriilor, deciziidorite de către pieţe", a declarat un analist.
În timp ce restul continentului s-a luptat să găseascărăspunsuri pentru întrebarea ce trebuie redus şi în ce moment caparte a eforturilor de menţinere sub control a cheltuielilorguvernamentale, cele zece milioane de belgieni au fost prinşiîntr-un conflict de trei ani între flamanzi şi valoni cu privire laguvernarea unui district aflat la periferia Bruxellesului.
În aprilie, guvernul condus de primul-ministru Yves Leterme s-aprăbuşit în momentul în care nu a putut soluţiona ceea ce deveniseo criză constituţională având în centru arondismentul electoralBruxelles-Hal-Vilvorde. Alegerile din iunie au divizat ţara.Majoritatea flamanzilor vor o doză de austeritate în stil britanic,dar socialiştii refuză orice fel de reduceri de cheltuieli.
În atmosfera tensionată creată pe pieţele financiare, orice ţarăfără un plan coerent poate fi privită drept iresponsabilă sau cuceva de ascuns. Pe scurt, următoarea Irlanda.
Un purtător de cuvânt al guvernului a negat faptul că Belgia arîntâmpina probleme, spunând că datoriile ţării au un caracterfoarte diferit de cel al datoriilor britanice.
"Guvernul ţării noastre nu este nevoit să-şi refinanţezedatoriile în aceeaşi manieră ca Marea Britanie, care s-a împrumutatmai mult la nivel internaţional", a declarat acesta.
El a admis că situaţia politică nu este soluţionată, arătândînsă că Belgia este stabilă. "Este un fapt nefericit că trebuie săaşteptăm să constituim un nou guvern, însă acesta este un procesdemocratic şi situaţia se va rezolva în timp."
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
