Fostul preşedinte al Rezervelor Federale Americane (banca centrala ), Alan Greenspan, a subliniat că dacă perioada dobânzilor negative continuă, lumea financiară se va distorsiona.
„Nu aş spune periculos, dar clar neproductiv” a spus celebrul bancher american intr-un interviu acordat Bloomberg.
Exemple recente de economii ce au recurs la o asemenea strategie monetara sunt Suedia in 2009-2010 si Danemarca in 2012. In prezent, Banca Centrala Europeana practica dobânzi negative in relatia cu bânciile comerciale. Fed a evitat să practice o dobândă negativă in criză, preferând să se oprească la „zero”. În România, guvernatorul Mugur Isărescu a spus că BNR se va lupta ca dobânzile la lei să nu ajungă negative. La euro, băncile din România practică deja dobânzi negative la depozite.
O dobândă de politică monetară negativă este o măsura monetară neconvenţională în care banca naţională a unei tari foloseşte instrumente de ordin monetar pentru a stimula lichiditate pe piaţă si a alunga banii din bănci, ca sa se ducâ in consum şi să ridice creşterea economică.
În perioade deflaţioniste, gospodăriile si companiile tind, in loc să cheltuiască, să economisească. Rezultatul este o scădere puternică a cererii agregate, care generează o ieftinire a bunurilor şi serviciilor, care la rândul ei antrenează o prăbuşire a producţiei şi un şomaj accentuat.
Pentru a putea întrerupe spirala dezastrului financiar si social, banca centrală se angajează într-o politică monetară expansionistă, dar scăderea dobânzii până la un nivel foarte apropiat de zero, de multe ori, nu este suficientă, obligând banca centrală să treacă pragul de zero, si ajungând la dobânzi negative.
Pare paradoxal, pentru că în mentalul colectiv depozitarea unei sume de bani într-o bancă este asociată cu o dobânda pe care banca se angajează să ţi-o plătească, pe când dobânda negativă înseamnă că tu vei plăti bani băncii pentru a îi depozita.
Practic, o asemena stare de fapt duce la stimularea cheltuielilor din partea gospodăriilor si a companiilor, iar băncile vor dori să ofere cat mai multe credite, situaţie ce duce la apariţia banilor pe piată şi spargerea spiralei deflaţioniste.
Japonia este, probabil, unul dintre cele mai cunoscute exemple de ţări ce s-au confruntat cu problema deflaţionistă, din anul 1991 incearcă să iasă din aceasta spirală.
Greenspan nu s-a declarat optimist cu privire la creşterea economică a Statelor Unite sau a lumii, noteaza Bloomberg, reprosând gradul prea mare de reglementare la care s-a ajuns.
Alan Greenspan (90 ani) a ocupat funcţia de preşedinte al Fed din anul 1987 pana in 2006, fiind al doilea cel mai longeviv bancher central din istoria Statelor Unite, dupa William McChesney Martin. Tatăl lui Greenspan a fost originar din România, zona Botoşani.
