Autorul celui mai mare genocid din secolul XX nu a fost Hitler şi nici Stalin, ci Mao Zedong, un revoluţionar chinez şi lider al Partidului Comunist Chinez, scrie Heritage.
Conform “Cărţii negre a Comunismului”, 65 de milioane de chinezi au murit în urma ordinelor date de Mao Zedong cu scopul de a crea o nouă Chină “socialistă”. Cine se împotrivea planurilor sale era executat, încarcerat sau înfometat. Pentru Mao, duşmanii său supremi erau intelectualii. Aşa numitul Mare Cârmaci se desfăta în băi de sânge şi se lăuda: “Ce este aşa neobişnuit la împăratul Shih Huang a dinastiei din China? El a ars de vii 460 de oameni de ştiinţă, dar noi am ars 46.000 de cercetători.” Mao se referea la “realizările” Marii Revoluţii Culturale, care în perioada 1966-1976 a transformat China într-o Casă a Groazei.
Cel mai “bun” exemplu al dispreţului lui Mao pentru viaţa celor pe care îi conducea a ieşit la iveală în momentul în care a ordonat colectivizarea agriculturii chinze sub sloganul ironic, “Marele Salt Înainte”. O combinaţie de minciuni despre producţia de cereale, metodele agricole dezastruoase (de exemplu, plantaţiile profitabile de ceai s-au transformat în câmpuri de orez) şi distribuirea defectuasă a alimentelor au dat naştere la cea mai mare foamete din istorie.
Foametea a omorât mai mult de jumătate din locuitorii din satele chineze. Numărul total al deceselor din perioada 1959 şi 1961 a fost între 30 de milioane şi 40 de milioane – populaţia Californiei.
Cinci ani mai târziu, când Mao a văzut că înflăcărarea revoluţionară din China este în descreştere, a început Revoluţia Culturală. Gărzile Roşii – tinerii bărbaţi şi femei cu vârste cuprinse între 14 şi 21 de ani – cutreierau oraşele pentru a depista revizioniştii şi alţi duşmani ai statului, în special profesori.
Profesorii erau îmbrăcaţi în haine groteşti şi aveau coifuri, iar feţele lor erau unse cu cerneală. Ei erau forţaţi să meargă în patru labe şi să latre precum câinii. Extrem de mulţi oamnei au fost omorâţi sau torturaţi – toate acestea pentru promulgarea Maoismului. După un proces îndelung de decizie, Mao a hotărât să cheme Armata Roşie pentru a pune punct masacrelor comise de Gărzile Roşii, după ce au început să atace membri ai Partidului Comunist. Întârzierea lui Mao în luarea unei decizii a dus la moartea a un million de chinezi.
Mao a continuat expansiunea laogai, un sistem de 1.000 de lagăre de muncă în China. Harry Wu, care a petrecut 19 ani în lagăre de muncă a estimate că între 1950 şi 1980, peste 50 de milioane de chinezi au trecut de la versiunea chinezească a lagărelor la gulagul sovietic. Peste 20 de milioane de persoane au murit ca rezultat al condiţiilor primitive de trai şi a zilelor cu 14 ore de muncă.
Mao Zedong a rămas cea mai marcantă figură din Partidul Comunist Chinez. La un capăt al Pieţei Tiananmen este Mausoleumul lui Mao şi este vizitat zilnic de numeroşi oameni. La celălalt capăt al Pieţei este un portret gigantic al lui Mao la intrarea în Oraşul Uitat, un loc preferat de vizitatorii chinezi şi străini.
Citiţi AICI ediţia ZF E-paper de joi
