Compania a depus cereri de protecţie pentru majoritatea entităţilor sale din SUA. Toate minele şi reprezentanţele gigantului american îşi vor continua operaţiunile pe toată durata procesului.
Fondată în 1883 de Francis S. Peabody, pe atunci în vârstă de 24 de ani, cu 100 de dolari, un vagon şi doi catâri, Peabody este acum cea mai mare mare companie privată de cărbune din lume, cu clienţi în 25 de ţări şi aproximativ 8.000 de angajaţi, potrivit website-ului propriu.
Peabody s-a dezvoltat rapid după începuturile umile. Compania, cu o vechime de 133 de ani, s-a listat pe bursa newyorkeză în 1949.
Peabody se alătură altor producători americani importanţi de cărbune intraţi în faliment, incluzând Arch Coal, Alpha Natural Resources, Patriot Coal şi Walter Energy, potrivit MarketWatch.
Falimentele survin în condiţiile în care industria trece prin cea mai dramatică criză din ultimele decenii ca urmare a unor politici de mediu mai dure, preţurilor reduse ale gazelor naturale şi unei supraoferte de cărbune metalurgic la nivel mondial care a tras preţurile la cel mai scăzut nivel din peste 10 ani.
Falimentul Peabody se numără printre cele mai răsunătoare din sectorul materiilor prime de când preţurile energiei şi metalelor au început să scadă la mijlocul anului 2014 în condiţiile încetinirii unor pieţe aflate cândva în creştere alertă cum ar fi China şi Brazilia, scrie Reuters.
Problemele Peabody au început odată cu achiziţia pentru 5,1 miliarde de dolari a companiei australiene Macarthur în 2011, un activ foarte râvnit la acea vreme menit să poziţioneze gigantul american ca furnizor de cărbune metalurgic pentru oţelăriile asiatice.
Însă, în condiţiile în care cererea de cărbune metalurgic a scăzut, în special în China, problemele financiare ale Peabody s-au intensificat. Anul trecut, compania a realizat o reducere de 700 milioane de dolari a valorii activelor sale australiene din sectorul cărbunelui metalurgic.
Pe plan local, Peabody a resimţit impactul boom-ului gazelor de şist din ultimii ani, cât şi al noilor reglementări de mediu impuse de administraţia Obama, reglementări care i-au majorat costurile operaţionale.
Producători reprezentând aproximativ 45% din producţia americană de cărbune au cerut protecţie împotriva falimentului, conform datelor guvernamentale pe 2014, citate de Reuters.
Deşi consumul de cărbune este în stagnare la nivel mondial, majoritatea analiştilor se aşteaptă la o stabilizare sau creştere pe viitor.
Aproximativ 500 de centrale pe bază de cărbune sunt în prezent în construcţie, 80% dintre care în regiunea Asia- Pacific, unde pieţe emergente, cât şi economii dezvoltate ca Japonia şi Coreea de Sud încă au un consum în creştere.
“Factorii care au afectat industria mondială a cărbunelui în ultimii ani sunt fără precedent”, se arată într-o declaraţie a Peabody. “Totuşi, se estimează că cererea atât în SUA, cât şi la nivel mondial, se va stabiliza. Cărbunele este aşteptat să reprezinte o sursă esenţială de generare de electricitate şi producţie de oţel timp de multe decenii de-acum încolo”.
Ca parte a procesului de faliment, Peabody a obţinut facilităţi de finanţare de 800 milioane de dolari.
Un alt colos american, Valeant, din industria farmaceutică, are acum probleme din motive similare: achiziţii păguboase, acumulare de datorii.
Erori grave de management, cum ar fi achiziţii păguboase, acumularea de datorii şi sufocarea cercetării, şi chiar erori masive, suspecte, de contabilitate, au împins Valeant spre faliment.
Acţiunile Valeant au scăzut cu 8,1% în urma unui raport potrivit căruia fondul de obligaţiuni Centerbridge a notificat compania în legătură cu intenţia sa de a declara un default. Centerbridge a invocat întârzierea depunerii raportului anual de către Valeant.
