Un studiu al Organizaţiei pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică explică cum băncile ajută la răspândirea firmelor zombi. Arată cum companiile slabe tind să fie conectate cu băncile slabe care preferă ca mai degrabă să rostogolească sau să restructureze creditele neperformante decât să le declare nerecuperabile şi să le scoată din portofolii. Studiul arată cât de importante sunt eforturile Băncii Centrale Europene de a reduce creditele neperformante din regiune. Autorităţile de supraveghere au cerut planuri detaliate despre cum creditele neperformante vor fi reduse şi iau în considerare să le ceară băncilor să pună deoparte mai mult capital pentru împrumuturile toxice.
„Pentru a facilita alungarea companiilor zombi este important ca balanţele contabile ale băncilor să fie solide, ceea ce subliniază nevoia de recapitalizări rapide după crize şi de alte măsuri pentru reducerea creditelor neperformante“, scriu autorii studiului OCDE. „Problema firmelor zombi din Europa ar putea avea, cel puţin în parte, rădăcini în îngăduinţa băncilor.“
Productivitatea slabă contează într-o societate în îmbătrânire cum este cea europeană, unde o populaţie activă din ce în ce mai mică este de aşteptat să sprijine un număr tot mai mare de pensionari. Acest lucru nu va fi realizabil până când tehnologia şi capitalul nu vor putea stoarce din ce în ce mai multă producţie din forţa de muncă şi din capital.
OCDE cercetează de ani buni impactul pe care morţii vii îl au asupra economiei. Organizaţia susţine că zombificarea duce la plasarea inadecvată a capitalului, în condiţiile în care băncile slabe tind să orienteze mai puţin capital către firmele mai sănătoase şi mai productive. Situaţia creează productivitate şi randamente slabe, ceea ce face dificil accesul la creditare chiar şi pentru companiile inovatoare.
De asemenea, autorii studiului spun că, pe lângă forţarea băncilor să-şi reducă creditele neperformante şi să-şi majoreze capitalul, este nevoie de legi mai eficiente în ceea ce priveşte insolvenţa. Nu este o coincidenţă că Italia, ţara europeană cu cea mai mare problemă a creditelor neperformante, şi-a reformat luna trecută regulile privind falimentul pentru a face aplicabilitatea lor mai rapidă şi mai eficientă.
Băncile italiene îşi reduc expunerea la debitorii în insolvenţă, dar încă nu au acţionat asupra creditelor date indivizilor sau instituţiilor care nu-şi vor putea respecta obligaţiile.
Germania, cea mai mare economie europeană, are o problemă proprie cu o specie anume de zombi. Cu băncile de retail zombi. Băncile publice de retail din Germania au fost lovite dur de dobânzile mici. Ele reprezintă al treilea pilon al sistemului bancar al acestei ţări, scrie Handelsblatt. Banca locală de economii Neuried, din München, arată ca orice altă subsidiară a celebrului sistem de bănci Sparkasse din Germania. Reţeaua are aproximativ 400 de unităţi, bănci de economii, controlate local. Cu alte cuvinte, la Neuried nu se întâmplă mai nimic. Un funcţionar frunzăreşte nişte hârtii. În vitrine stau agăţate reclame pentru credite ipotecare. Niciun client n-a mai trecut de mult timp pe acolo. Atmosfera somnoroasă este un simptom al crizei reţelei de bănci de economii, unul dintre stâlpii de susţinere ai sistemului bancar german alături de băncile private şi o reţea extinsă de cooperative bancare. Dobânzile mici şi cerinţele legale costisitoare lovesc dur veniturile Sparkasse în vremuri când creşterea bankingului on-line subminează miezul afacerilor acestui tip de bănci: bankingul de cartier. Băncile mici au răspuns vremurilor grele aşa cum au făcut şi alte instituţii financiare, închizând din sucursale şi fuzionând cu alte bănci. Dar astfel de măsuri au lovit în inima modelului de business al reţelei Sparkasse. Ele sunt bănci care-şi deservesc proprietarii, comunităţile locale. Dacă nu mai sunt prezente local, care mai este scopul afacerii lor?
