Dacă în timpul Marii Depresiuni din anii ‘30 băncile cen trale din SUA şi Franţa îşi consolidau rezervele de aur în timp ce în republica de la Weimar şomajul făcea ravagii, acum statele din nordul Europei cumulează excedente de cont curent record, iar în unele ţări din sudul continentului rata şomajului a atins niveluri nemaiîntâlnite în istoria zo nei euro. Acestea sunt unele din tre paralelele pe care un cu nos cut editorialist pe teme eco no mice, italianul Federico Fubini, le face între actuala cri ză din Europa şi Marea Depre siune economică.
Charles Kindleberger, un re nu mit istoric al economiei, a remarcat că Marea Depresiune a fost atât de adâncă şi de lungă din cauza „incapacităţii Marii Bri tanii şi a refuzului Americii“ de a stabiliza sistemul. Dintre func ţiile pe care marile puteri nu au reuşit să le asigure, câteva ar trebui să le atragă atenţia lide rilor europeni, scrie Fubini.
Istoria nu se repetă întru totul. Ţările europene cre di toa re de astăzi nu sunt tentate să aplice politici care să para lizeze comerţul internaţional, aşa cum a făcut SUA atunci.
Pe de altă parte, excedentele de cont curent ale ţărilor scan dinave, ale Olandei, Austriei, Elveţiei şi Germaniei tota lizează 500 mld. dolari, cu mult mai mare în comparaţie cu nivelul record al surplusului de cont curent înregistrat de China la mijlocul anilor 2000. Atunci Chi na a fost aspru criticată de gru pul G7, in clusiv Germania, pen tru că a creat dez echi li bre la nivel global.
În cazul Franţei, al că rei deficit ex tern a cres cut anul trecut de la 2,4% la 3,5% din PIB, creş terea eco no mi că va fi anul aces ta aproa pe nu lă. Franţa a ajuns în pre zent în tr-un punct în care tre buie să schi mbe stra te gia în pri vin ţa competi ti vi tăţii pentru că altfel riscă să se con frunte cu pro bleme şi mai mari.
Pentru Italia, a pa tra economie a Europei, actualele pro ble me economice sunt mult mai grave decât cele de acum 80 de ani. În acelaşi timp, oamenii economisesc tot mai mult, iar consumul şi cererea pentru titluri financiare sunt îngheţate.
La polul opus, în Ger ma nia, a cărei poziţie externă s-a îm bunătăţit în ulti mul an, pon derea exceden tului de cont cu rent în PIB a crescut de la 6,2% la 7%. Performanţa aces tei ţări este remarcabilă având în ve de re recesiunea din Euro pa şi în cetinirea econo mi ei in ter ne. În 2012 PIB-ul Germa ni ei a cres cut cu doar 0,9%, iar pen tru anul acesta se estimează că avansul economic va fi de 0,6%. Încetinirea creşterii eco nomi ce, reducerea datoriei pu blice şi pri vate şi ratele de do bândă de po litică monetară foar te scăzute ar sugera spriji ni rea cererii agre ga te. Însă, o viziune distor sio na tă asupra a ce ea ce înseamnă în rea litate com petitivitatea îi de ter mină pe politicieni să con si dere exce den tele externe mari ca fiind un testament al virtuţii, in diferent de consecinţe.
Acum, neputinţa Franţei şi refuzul Germaniei de a stabiliza sistemul contribuie la adâncirea crizei în Europa.
Concluzii
Dezbaterea de la Bruxelles referitoare la „cantitatea corectă“ de austeritate nu este încă încheiată, iar strategia liderilor statelor sud-europene de a da vina pe cancelarul german Angela Merkel pentru majorarea taxelor din ţările lor nu dă rezultate. Nu este vina Germaniei că Italia şi Spania şi-au restrâns bugetele anul trecut.
Statele mediteraneene ar trebui să accepte faptul că au nevoie de mai multe reforme pentru a stimula competitivitatea, iar Germania şi aliaţii săi ar trebui să admită că excedentele externe ridicate afectează zona euro şi că este timpul să lase deoparte economisirea în exces şi să înceapă să stimuleze creşterea economică. Fără un acord pro-reforme şi pro-creştere economică, încercările ţărilor din sudul continentului de a reduce gradul de îndatorare ar putea avea drept consecinţă destabilizarea sistemului politic.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
