Rezistenţa la criză a făcut din Germania un miraj şi o Mecca pentru imigranţii din ţările europene, mai ales cele afectate de şomaj extrem, dar când aceştia ajung acolo au parte de surprize şi tot mai mulţi muncitori necalificaţi se plâng că muncesc prea mult şi sunt plătiţi prea puţin.
Uniunile sindicale cer introducerea unui salariu minim de 8,50 euro pe oră, în condiţiile în care Germania, cea mai mare economie europeană, nu are un salariu minim pe economie.
Numărul imigranţilor din Germania creşte continuu. Imigraţia netă a urcat de la 128.000 de persoane în 2010 la 340.000 anul trecut, cei mai mulţi imigranţi venind din ţările din sudul Europei, puternic afectate de criza datoriilor, scrie agenţia Thomson Reuters.
În timp ce în restul Europei atenţia este îndreptată către salariile şi bonusurile enorme primite de executivi, germanii sunt nemulţumiţi de condiţiile dificile de muncă care se fac simţite în anumite sectoare ale economiei după implementarea reformelor pentru flexibilizarea pieţei muncii în 2005.
De atunci, rata de angajare a crescut, iar acum rata şomajului ajustată sezonier este de 6,8%, printre cele mai mici de după reunificarea ţării, notează Financial Times. În plus, numărul locurilor tradiţionale de muncă, pentru care angajatorul plăteşte contribuţiile la asigurările sociale, a crescut cu peste 7%, iar numărul aşa-ziselor locuri de muncă atipice a crescut cu o cincime – germanii au anumite locuri de muncă scutite de taxe şi care oferă un salariu de aproximativ 450 euro pe lună. Pe această piaţă atipică lucrează circa 900.000 de persoane.
Un exemplu pentru înrăutăţirea condiţiilor de pe piaţa muncii din Germania este cazul Sabrinei Decker, angajata unui call-center. Ea câştiga la început 1.100 euro pe lună, însă recent angajatorul a forţat-o să semneze un nou contract conform căruia este plătită cu 40 eurocenţi pentru un apel procesat. Decker lucrează câte 12 zile consecutiv şi apoi are două zile libere, la un salariu mai mic de 1.000 euro.
Posturile slab plătite din Germania reprezintă în prezent 22% din piaţa forţei de muncă, la fel ca în Marea Britanie, cu două puncte procentuale mai mult decât în 2006 şi cu cinci puncte procentuale peste media UE, potrivit datelor Eurostat.
Doar ţările est-europene au o rată mai mare a salariaţilor slab plătiţi.
„Salariile mici ajută muncitorii necalificaţi să îşi găsească de lucru. Însă vor apărea probleme sociale reale dacă acestor persoane nu li se dă şansa să avanseze şi rămân blocaţi în condiţii precare de muncă“, a spus Eric Thode de la think tank-ul Bertelsmann Foundation.
Cabinetul cancelarului Angela Merkel a aprobat luna trecută noi reglementări în privinţa imigraţiei care vor intra în vigoare începând cu 1 iulie şi prin care Germania deschide piaţa muncii şi cetăţenilor din afara UE.
Berlinul încearcă astfel să rezolve problema lipsei de forţă de lucru calificată.
Angajatorii germani vor putea recruta asistente medicale, electricieni, instalatori şi alţi muncitori calificaţi din afara UE dacă aceştia deţin calificările vocaţionale necesare şi dacă pe piaţa din Germania nu se găşeste personal pentru aceste locuri de muncă. Muncitorii calificaţi reprezintă al doilea pilon care stă la baza pieţei muncii din Germania.
De asemenea, în urmă cu şase luni guvernul german a deschis piaţa muncii şi către specialişti IT, igineri, doctori şi personal înalt calificat din afara blocului comunitar.
Uniunile sindicale din sectorul serviciilor şi al restaurantelor, Verdi şi NGG, au lansat o campanie pentru introducerea unui salariu minim la nivel naţional de 8,5 euro pe oră, măsură la care guvernul s-a opus, susţinând că aceasta ar încălca practica de succes din Germania de a lăsa negocierile salariale pe seama patronatelor şi a sindicatelor, fără intervenţii politice.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
