Datorită lipsei de forţă de lucru calificată, salariaţii au acum asul în mânecă în negocierile pentru condiţii mai bune de muncă, scrie Simon Kuper, editorialist la Financial Times.
Studii realizate recent de Deloitte şi website-ul Comparably relevă că muncitorii mai tineri pun „echilibrul muncă-viaţă“ mai presus de avansul în carieră. Millennialii vor să ajungă mai devreme acasă pentru a-şi creşte copiii, sau cel puţin pentru a juca nişte Nintendo.
În timpul crizei economice, orice candidat care ar fi întrebat în timpul unui interviu pentru un job dacă poate pleca mai devreme într-o zi pentru cursuri de yoga ar fi fost respins prompt. Astăzi însă, lucrurile se schimbă: în condiţiile în care economia mondială creşte în cel mai rapid ritm din 2011, a apărut o criză de muncitori calificaţi. În sfârşit, muncitorii îşi pot impune propriile condiţii.
În Germania, cel mai mare sindicat, IG Metall, tocmai a încheiat un acord prin care membrilor săi li se va permite să muncească 28 de ore pe săptămână timp de doi ani, în mod tipic când aceştia au copii mici. În mod clar însă, îngrijirea copiilor nu mai este doar o problemă a femeilor germane: majoritatea membrilor sindicatului sunt bărbaţi.
Adevărat, Germania este acum asemenea unui paradis al muncitorilor. Însă dacă şi alte economii îşi vor continua creşterea, programul de lucru va deveni un subiect mai important şi acolo, scrie editorialistul FT.
În timpul perioadelor de boom, majoritatea oamenilor pun mai mult preţ pe timp decât pe bani. Criza s-a terminat în sfârşit, iar salariile medii sunt acum peste nivelurile de dinaintea crizei în toate ţările dezvoltate cu excepţia Marii Britanii şi Greciei.
Şomajul din zona euro se află la un minim record, iar ritmul de creştere a salariilor din SUA este cel mai rapid din 2009.
Problema echilibrului muncă-viaţă este în mod tipic discutată ca una personală. Însă, după argumentează Anne-Marie Slaughter în cartea sa „Unfinished Business“, nu muncitorul în sine trebuie să se schimbe, ci sistemul.
În această privinţă, Germania a dat tonul de-a lungul timpului, scrie Simon Kuper. Şi alte ţări care pun în mod tradiţional accent pe muncă încearcă să facă schimbări. Numai SUA a găsit o modalitate de durată de a-i face pe angajaţii bine plătiţi să nu-şi reducă programul de lucru, luându-le asigurarea de sănătate în caz contrar. Dar şi acolo lucrurile s-ar putea schimba.
Programul mai scurt nu-i va ajuta pe cei mai prost plătiţi angajaţi care nu-şi permit să muncească mai puţin sau pe muncitorii de elită care în general îşi iubesc munca şi-şi pot angaja ajutoare pentru treburile casnice.
Însă pentru clasa de mijloc din ţările bogate, o nouă realitate se conturează. Săptămâna de lucru se va scurta, iar muncitorii vor putea munci mai puţin când au copii sau părinţi în vârstă pe care trebuie să-i îngrijească. În perioadele mai calme ale vieţi, aceştia vor putea munci mai mult.
Viitorul muncii ar putea arăta ca în Germania: program scurt de lucru, productivitate ridicată şi un sector yoga înfloritor. Oamenii au început deja să ceară pentru vineri un program de lucru mai scurt pentru a putea merge la cursuri de yoga.
