Este o reacţie normală a unor oameni speriaţi care încearcă să-şi protejeze economiile şi viitorul. După ce s-au mai limpezit apele, guvernatorul Băncii Angliei i-a asigurat pe englezi că nu este un mare fan al dobânzilor negative. Banii scoşi din circulaţie înseamnă mai puţină viaţă în economie.
Însă în zona euro, în comparaţie cu Mark Carney, preşedintele Băncii Centrale Europene Mario Draghi pare un fan înfocat al dobânzilor negative. BCE şi-a dus deja dobânda pentru depozite la -0,4% (aplicată băncilor comerciale în speranţa că astfel acestea vor fi descurajate să pună banii la păstrare şi forţate să le dea drumul în economie) şi a indicat că o poate împinge şi mai jos. Dobânzile cu minus, dacă contaminează şi depozitele firmelor şi ale persoanelor fizice, înseamnă de fapt un preţ pe care trebuie să-l plătească deponenţii. Iar unii dintre ei, din zona euro şi din alte părţi ale Europei, nu sunt dispuşi să plătească - un efect al dobânzilor negative care poate frâna planurile băncilor centrale.
Cooperativa de credit elveţiană Migros Bank a anunţat zilele trecute că s-ar putea să taxeze o parte din clienţii de retail pentru depozite dacă Banca Naţională a Elveţiei împinge dobânzile şi mai mult în teritoriul negativ, potrivit Reuters. Migros este una dintre cele mai mari bănci de retail axate pe servicii tradiţionale şi de e-banking din Elveţia.
În Anglia, Royal Bank of Scotland şi Natwest emiseseră avertismente asemănătoare. Băncile pot alege să taxeze depozitele clienţilor pentru a-şi proteja marjele de profit.
Date economice recente arată că populaţia economiseşte mai mult şi în Germania şi Japonia. În Danemarca, Elveţia şi Suedia, ţări cu dobânzi negative care nu fac parte din zona euro, economiile populaţiei sunt la cel mai ridicat nivel de după 1995, anul în care OCDE a început să strângă date despre aceste state. De asemenea, companii din Europa, Orientul Mijlociu, Africa şi Japonia şi-au majorat rezervele de bani. Wall Street Journal a concluzionat că acestea sunt primele semne ale rateurilor dobânzilor negative. „Este o nebunie“, spune Heike Hofmann, o doamnă de 54 de ani, despre decizia din iunie 2014 a BCE de a duce dobânzile sub zero. Hofmann vinde fructe şi legume într-un oraş mic, Korschenbroich. În loc să-şi golească depozitul de la bancă şi să cheltuiască mai mult, aşa cum ar fi vrut BCE, antreprenoarea şi-a redus prompt cheltuielile, a pus mai mulţi bani deoparte şi a cumpărat aur. „Acum trebuie să economisesc mai mult ca înainte pentru a avea suficienţi bani la pensie“, explică pentru WSJ doamna Hofmann.
Economiştii au identificat o multitudine de posibili factori care încurcă planurile băncilor centrale: inflaţia redusă lasă mai mulţi bani în portofelele consumatorilor; populaţia îmbătrânită este prin natura ei mai conservatoare, economiseşte mai mult; băncile centrale n-au reuşit să-şi explice cum trebuie acţiunile.
Însă se crede din ce în ce mai mult că o parte a problemei sunt chiar dobânzile negative. Unii economişti şi bancheri spun că dobânzile negative transmit teamă în ceea ce priveşte perspectivele de creştere şi capacitatea băncilor centrale de a impulsiona economiile.
„Oamenii se împrumută sau cheltuie mai mult doar când au încredere în viitor. Însă dusă în teritoriu negativ, în teritoriu necunoscut, politica monetară subminează încrederea“, explică Andrew Sheets, analist la Morgan Stanley.
Marile bănci centrale ale lumii precum BCE şi cea a Japoniei au recurs la dobânzile negative pentru că alte instrumente de stimulare nu mai au. Ele au pornite deja programe masive de achiziţii de active. Următoarea manevră a Rezervei Federale americane va fi probabil majorarea dobânzii, dar preşedintele instituţiei, Janet Yellen, a spus că dobânzile negative îşi pot găsi un loc în arsenalul Fed dacă mai vine vreo criză. Banca Angliei şi-a dus săptămâna trecută dobânda de politică monetară la cel mai redus nivel din istoria sa de 322 de ani.
„Semnalul trimis consumatorului prin dobânzile foarte mici este că ceva nu merge cum trebuie”, crede Carl Hammer, analist al băncii suedeze SEB.
Pentru Lasse Bohman, în vârstă de 63 de ani, lucrător într-un chioşc de ziare din Stockholm, conceptul de dobânzi negative este „ciudat” şi-l face mai degrabă să vrea să economisească mai mult decât să cheltuiască mai mult. „Voi continua să-mi depozitez banii la bancă, sau la saltea, acasă”.
În Germania, cea mai mare economie europeană şi o naţiune cunoscută pentru „zgârcenia” cu care cheltuie, economiile ca procent din venitul disponibil al gospodăriilor au crescut la 9,7% în 2015, potrivit datelor OCDE. Aceasta este cea mai ridicată pondere din 2010. OCDE se aşteaptă ca rata se ajungă la 10,4% anul acesta. Mulţi nemţi se tem că dobânzile negative le pun în pericol banii puşi deoparte pentru zile negre. Patru din zece germani menţionează politica monetară a BCE şi dobânzile reduse drept cele mai mari îngrijorări ale lor în ceea ce priveşte economiile, potrivit unui sondaj al Asociaţiei Băncilor de Economii din Germania.
În decembrie, doamna Hofmann, vânzătoarea de fructe din Korschenbroich, şi-a folosit bonusul de Crăciun pentru a cumpăra 10 grame de aur. De atunci a cumpărat mai mult şi îşi pune fiecare euro pe care-l poate economisi într-un seif la ea acasa. În bănci nu mai are încredere. „De fiecare dată când îmi verific contul de economii, îmi vine să plâng”.
