MEDIAFAX redă în continuare postarea celor doi economişti ai instituţiei financiare internaţionale, intitulată „Calea către o Românie mai prosperă şi mai incluzivă”.
„Bucureşti este o metropolă plină de viaţă, cu servicii moderne înfloritoare şi cu un venit pe cap de locuitor situat peste media din Uniunea Europeană. Câteva dintre oraşele secundare, precum Cluj, Iaşi şi Timişoara, trec printr-un proces de transformare rapidă în centre de prosperitate şi inovare; totodată, Cluj începe să devină cunoscut ca o regiune de tip Silicon Valley a României. Însă, atunci când ajungem în oraşe mai mici şi în zone rurale, avem sentimentul că aceste locuri se regăsesc încă la decenii distanţă atât faţă de Capitală, cât şi faţă de restul Europei”.
„A beneficiat cu adevărat România de pe urma Europei? Ce poate face România pentru ca prosperitatea să se răspândească dincolo de câteva oraşe mari? Acestea sunt o parte dintre întrebările la care am încercat să dăm un răspuns prin intermediul unui Diagnostic Sistematic de Ţară pentru România - o analiză a Băncii Mondiale care examinează constrângerile şi oportunităţile unei creşteri economice incluzive şi sustenabile”.
„Sunt puţine ţările care au beneficiat la fel de mult ca România de pe urma integrării în UE. Reformele încurajate de aderare au adus investiţii străine şi au generat creşterea productivităţii şi a nivelului de trai. PIB-ul pe cap de locuitor a crescut de la 30% din media UE în anul 1995, la 60% în anul 2017. În prezent, peste 70% din exporturile ţării, care sunt caracterizate de o complexitate tehnologică din ce în ce mai ridicată, sunt direcţionate către UE. Cu o creştere de 6,9% a PIB în 2017, România este una dintre cele mai performante economii din Europa. În acelaşi timp, populaţia României s-a redus începând cu anul 2000, de la 22,8 la 19,6 milioane, preconizându-se că această tendinţă de scădere va continua. Între 3 şi 5 milioane de români, majoritatea apţi de muncă, trăiesc şi muncesc în alte regiuni ale Uniunii Europene. Totodată, rata de participare a forţei de muncă este de doar 66% (cu un procent modest de 56% în cazul femeilor), ceea ce reprezintă un nivel mult prea scăzut pentru a putea compensa procesul de îmbătrânire şi emigraţia”.
„Pentru asigurarea unei creşteri economice sustenabile care să permită convergenţa către nivelul de trai din UE, România va trebui să întreprindă o serie de schimbări”.
„Aşa cum în ultimele două decenii România a utilizat accesul la pieţele şi instituţiile din UE pentru a accelera creşterea economică, tot astfel - la momentul de faţă - va trebui să utilizeze aceste pieţe şi instituţii pentru a aplana decalajul dintre românii care beneficiază de dezvoltare şi românii care sunt lăsaţi în urmă. Aşadar, ţara are nevoie de o forţă de muncă cu un grad sporit de calificare, investiţii mai eficiente şi o alocare mai eficace a resurselor”.
„Competenţele forţei de muncă nu au ţinut pasul cu natura din ce în ce mai sofisticată a economiei. România a făcut trecerea de la exporturi în sectoare caracterizate de utilizarea intensivă a forţei de muncă şi de un nivel tehnologic scăzut la exporturi în sectoare mai avansate, precum industria autovehiculelor, utilajelor, echipamentelor electronice şi TIC. Însă, cu un nivel de numai 25,6%, rata de absolvire a învăţământului terţiar este cea mai scăzută din UE. Angajatorii consideră că angajaţilor le lipsesc atât competenţele tehnice (hard), cât şi cele non-tehnice (soft). România este în urmă din punctul de vedere al numărului de absolvenţi ai disciplinelor din categoria STIM (ştiinţe, tehnologii, inginerie şi matematică), în timp ce formarea profesională pentru aspecte non-tehnice este deseori deficitară”.
„Calitatea infrastructurii este profund deficientă. În conformitate cu Raportul privind Competitivitatea Globală 2017-2018, România se situează pe locul 102 din punctul de vedere al calităţii infrastructurii de transport, într-un clasament cuprinzând 137 de ţări. Constrânsă de un proces necorespunzător de planificare şi de o administraţie publică slabă, România este singura ţară din UE care nu a fost capabilă să valorifice abundenţa de fonduri structurale de care a beneficiat începând cu momentul aderării. Suma alocată României pentru infrastructură era de 15,4 miliarde de euro pentru perioada 2007-2013, plus 17,6 miliarde de euro pentru perioada 2014-2020. Pentru o ţară cu un PIB mediu de 140 de miliarde de euro în perioada 2007-2017, cele 33 de miliarde de euro nu reprezintă o sumă de ignorat”.
„Din cauza impredictibilităţii reglementărilor, întreprinderile mici se luptă din greu să devină competitive şi să facă parte din lanţurile valorice globale: Codul Fiscal s-a modificat de 20 de ori în ultimii doi ani! Există totodată 1.200 de întreprinderi de stat, multe dintre acestea sunt mari şi ineficiente şi trag în jos productivitatea agregată”.
„Peste un sfert din populaţia României trăieşte cu mai puţin de 5,5 dolari americani pe zi, ceea ce reprezintă cea mai ridicată rată a sărăciei din UE. Populaţia săracă este deconectată de la factorii ce favorizează creşterea economică: jumătate din cei mai săraci, reprezentând 40% din populaţia României, nu are un loc de muncă, iar alţi 28% trăiesc de pe urma agriculturii de subzistenţă”.
„Unul din cinci oameni nu are acces la apă potabilă, iar o treime dintre aceştia nu are acces la toaletă cu apă curentă. Situaţia este deosebit de gravă pentru populaţia de etnie romă, în cazul căreia rata de participare pe piaţa muncii este de 28%, iar rata de sărăcie - de 70%”.
„România rămâne una dintre ţările cu cel mai scăzut grad de urbanizare din UE, iar un număr ridicat dintre persoanele sărace - 75% din populaţie - trăieşte în zonele rurale. În ultimii cinci ani, doar 2% din populaţie şi-a schimbat domiciliul, reflectând o mobilitate teritorială redusă - probabil, ca rezultat al slabelor competenţe şi al politicilor greşit direcţionate”.
„Sistemul de învăţământ se confruntă cu grave probleme: 40% dintre studenţii români fac parte din categoria studenţilor afectaţi de analfabetism funcţional, ceea ce înseamnă că - tehnic vorbind - pot să scrie şi să citească, însă nu au capacitatea de a aplica aceste competenţe într-un mod relevant în viaţa de zi cu zi. Aproximativ 1 din 5 copii abandonează şcoala, rata abandonului fiind printre cele mai ridicate din Uniunea Europeană”.
„Indemnizaţiile relativ generoase pentru creşterea copilului şi lipsa locurilor de muncă cu fracţiune de normă (part-time) a generat efectul nedorit de înlăturare a femeilor de pe piaţa forţei de muncă. Indiferent dacă femeile fac sau nu parte din forţa de muncă, normele de gen adânc înrădăcinate continuă să plaseze întreaga povară a creşterii şi îngrijirii copiilor şi bătrânilor pe umerii femeilor”.
„O pondere ridicată a forţei de muncă continuă să fie blocată în activităţi agricole caracterizate de o productivitate scăzută şi în alte activităţi informale, ceea ce contribuie la o subutilizare a resurselor şi o distribuire inadecvată a acestora. Prim urmare, procesul de tranziţie către locuri de muncă mai productive este lent”.
„Cheltuielile sociale înregistrează un nivel scăzut, respectiv 14,4% din PIB, şi sunt distribuite asimetric, favorizând pensiile în detrimentul altor categorii. În plus, acoperirea redusă şi în continuă scădere a drepturilor la pensie în zonele rurale conduc la direcţionarea din ce în ce mai redusă a resurselor publice înspre populaţia săracă din zona rurală. Prestarea de servicii sociale în domeniul protecţiei sociale, ocupării , învăţământului şi sănătăţii este fragmentată şi neconsecventă, în special în zonele rurale, unde nevoile (şi beneficiile de ordin economic) sunt cele mai mari”.
„Aşadar, care sunt motivele ce generează lipsa unei prosperităţi împărtăşite în România? Analiza noastră evidenţiază că acestea se datorează parţial incapacităţii statului de a se angaja în atingerea unor obiective de politici publice pe termen lung, dar şi implementării necoordonate a acestor politici”.
„Mulţi români consideră că politicile publice sunt promovate de interese particulare. Mulţi suspectează că reformele întreprinse pentru aderarea la UE au reprezentat o chestiune de suprafaţă şi nu au abordat problemele sistemice. Toate acestea au dus la subminarea încrederii”.
„În lumina tuturor acestor contradicţii, se mai poate mândri România cu realizările sale? Privind retrospectiv, răspunsul este cu siguranţă Da. În mai puţin de o generaţie, România a construit o societate deschisă, a consolidat democraţia şi a atins cel mai înalt nivel de prosperitate din istoria sa. Însă, dacă privim spre viitor, românii ar trebui să se îngrijoreze. Dacă România nu remediază eşecurile de guvernanţă, creşterea economică va deveni din ce în ce mai volatilă şi prosperitatea din ce în ce mai puţin împărtăşită de către toţi membrii societăţii. O Românie cu adevărat angajată pe calea dezvoltăriiunei societăţi prospere şi incluzive nu ar trebui să lase pe nimeni în urmă”.
