Deşi nu există cifre exacte, datele băncii centrale a Ungariei sugerează că membrii fondurilor private de pensii nu sunt tocmai „nerăbdători“ să plătească acele comisioane, iar fondurile nu au reuşit să le schimbe atitudinea.
Dacă situaţia nu se schimbă, propunerea lui Varga condamnă la extincţie cele patru fonduri private de pensii rămase în Ungaria, care se vor închide curând, notează Portfolio.hu.
OTP a dat startul exitului
Cel mai mare jucător de pe piaţa de profil, fondul de pensii al OTP, cea mai mare bancă maghiară, a decis să se închidă la sfârşitul anului 2012 în condiţiile în care doar 9% dintre membrii plăteau comisioane de participant.
Varga şi-a motivat decizia prin dorinţa de a desfiinţa fondurile private de pensii care funcţionează doar pe hârtie. Când un fond este dizolvat, membrii lui au două opţiuni care se exclud reciproc. Ei pot migra la un alt fond privat sau pot intra în sistemul de stat. Varga a explicat că există câteva fonduri private care deja nu mai pot funcţiona şi de aceea nu pot plăti membrilor pensiile suplimentare.
Până în 2011 Ungaria avea un sistem de pensii construit pe trei piloni, primul fiind un sistem finanţat de stat de tipul „pay-as-you-go“, general şi obligatoriu şi bazat pe solidaritatea dintre generaţii, scrie Financial Times. Acesta era dublat de un regim obligatoriu de fonduri private de pensii introdus în 1997 în care plăţile pentru viitoarele pensii erau deduse din salariile brute şi investite pe pieţe pentru a genera venituri adiţionale. Al treilea pilon, opţional, permitea viitorilor pensionari să depună bani la fondurile private de pensii pentru a-şi finanţa viitoarele pensii.
Fondurile private nu-i ajutau prea mult pe pensionari
Problema sistemului maghiar, comună de altfel sistemelor din multe state est-europene printre care şi România, este că contribuţiile transferate de la stat în fondurile private accentuau deficitul din sistemul privat de pensii. Apoi, fondurile private preferau să investească banii primiţi în titluri de stat, mai sigure dar cu randament scăzut, în loc de obligaţiuni sau acţiuni, active mai riscante dar cu randamente mai mari, ajutând astfel la creşterea datoriei statului.
„Este o gaură uriaşă în sistemul de pensii de stat. Veniturile fondului guvernamental din contribuţiile pentru pensii sunt cu 900 de miliarde de forinţi (aproximativ 3 miliarde de euro) mai mici decât cheltuielile. Această situaţie este nesustenabilă“, spunea înainte de reforma sistemului de pensii György Matolcsy, pe atunci ministrul economiei. El este acum guvernatorul băncii centrale.
Începând cu 1 ianuarie 2012, după naţionalizarea celei mai mari părţi a activelor fondurilor private de pensii, acestea nu mai pot funcţiona decât ca sistem de pensii suplimentar către care membrii plătesc voluntar o sumă determinată. De la 1 ianuarie 2012, toate persoanele asigurate plătesc o contribuţie de 10% către sistemul de pensii de stat, chiar dacă participă şi la fondurile private de pensii. Tot de atunci, fondurile private nu mai pot funcţiona ca parte a sistemului de stat, iar în aceste condiţii a dispărut obligaţia de plată a comisionului de membru.
Contribuabilii au avut de ales între a se muta „voluntar“ la sistemul de stat şi a rămâne la fondurile private, caz în care ar fi pierdut 70% din economii.
Găurile din buget au fost peticite cu banii de pensii
În 2011 guvernul maghiar a naţionalizat active de aproape 10 miliarde de euro de la fondurile private de pensii. Până în 2013 din aceşti bani rămăseseră mai puţin de un miliard de euro. Cea mai mare parte a fondurilor a fost folosită pentru plata datoriilor statului şi acoperirea deficitului bugetar şi nimic pentru reforma pensiilor, potrivit Budapest Beacon. Datoriile statului au scăzut de la 79,8% din PIB în 2012 la 79% din PIB anul acesta.
Criticii spun că naţionalizarea activelor fondurilor private de pensii a permis guvernul să astupe pe termen scurt găurile din buget fără a implementa reforme structurale, dureroase. În acest fel, Budapesta pune în pericol sustenabilitatea pe termen lung a sistemului.
Exemplul Poloniei
La începutul acestui an Polonia, care în 1999 începea să experimenteze cu un sistem de pensii cu mai mulţi piloni, a păşit pe urmele Ungariei confiscând active de 41 de miliarde de euro de la fondurile private de pensii, care au ajutat aici la dezvoltarea pieţelor de capital. Randamentele dezamăgitoare şi comisioanele de administrare uriaşe, precum şi modificări demografice neprevăzute au creat o gaură enormă în sistemul de pensii şi o criză de încredere a publicului în reformă, determinând guvernul să acţioneze.
Varşovia a transferat la sistemul de asigurări de stat (ZUS) obligaţiuni suverane deţinute de fondurile private de pensii reprezentând 51,5% din activele acestor fonduri. De asemenea, guvernul a interzis fondurilor private să mai deţină obligaţiuni ale statului polonez. Constituţia Poloniei limitează datoria ţării la 55% din PIB, iar prin anularea obligaţiunilor deţinute de fondurile de pensii guvernul a reuşit să-şi reducă semnificativ datoriile, cu echivalentul a 9% din PIB.
Jacek Rostowski, fost ministru de finanţe al Poloniei şi invitat special la Gala ZF: „Polonia face sistemul de pensii mai sustenabil“
Jacek Rostowski, fost ministru de finanţe al Poloniei în perioada 2007-2013, este arhitectul reformei pensiilor prin care importanţa fondurilor private este mult diminuată. Reforma a fost criticată de presa occidentală ca fiind ineficientă pe termen lung. Una dintre aceste publicaţii este The Wall Street Journal. Rostowski, recunoscut pentru incisivitatea discursului public, a replicat printr-un comentariu publicat în octombrie 2013.
Editorialul dumneavoastră în care este criticată presupusa naţionalizare a fondurilor private de pensii din Polonia se bazează pe o neînţelegere majoră, scrie Rostowski. Aceste fonduri sunt în realitate parte a sistemului public de pensii. În 1998, o parte din fluxul de contribuţii obligatorii de asigurări sociale a fost deviată către fondurile private de administrare a activelor. Activele în sine nu au fost însă niciodată privatizate. Această schimbare a însemnat, efectiv, prefinanţarea pentru aproape 40% din pensiile viitoare. Riscurile care provin din datoriile publice ridicate au devenit foarte aparente în toată lumea, ceea ce înseamnă că este important pentru Polonia să stopeze această prefinanţare costisitoare a pensiilor. Politicile care măresc considerabil datoria – cu o treime în cazul reformei din 1998 – cu puţine efecte pozitive asupra economiei sunt, normal, primele reevaluate şi schimbate. După reforma de anul acesta (2013), datoria Poloniei se va reduce de la 57% din PIB la 50% din PIB.
La fel de important, o parte esenţială a reformei din 1998 a fost nu administrarea privată a anumitor contribuţii la asigurările sociale, ci introducerea unui sistem de definit prin contribuţii în Fondul de Securitate Socială. Înlocuirea vechiului sistem, definit prin beneficii, va aduce Fondul de Securitate Socială aproape de echilibru până în 2024, cu un deficit de doar 0,1% din PIB. În acest fel, Polonia a transformat un sistem care ar fi dus la explozia deficitului din motive demografice într-unul care tinde spre echilibru. Transferarea activelor de la un pilon echilibrat definit prin contribuţii la un altul de asemenea echilibrat nu poate duce la majorarea deficitelor, aşa cum voi, greşit, susţineţi.
