Economia Chinei încetineşte rapid, cea a Braziliei riscă să ajungă în pragul colapsului, preţurile petrolului s-au prăbuşit la niveluri nemaivăzute din 2004 pentru că piaţa este înecată de supraproducţie, cotaţiile materiilor prime au luat-o abrupt în jos, iar SUA şi zona euro merg în direcţii total opuse în ceea ce priveşte politica monetară.
2015 a creat riscuri de implozie mai mari sau mai mici peste tot în economia globală. Anul trecut, unii analişti au continuat să „ameninţe“ cu temutul cuvânt „recesiune“. S-a spus că economia mondială ar fi în recesiune, dacă ar fi calculată în dolari, şi chiar că SUA, cea mai mare economie a lumii,este în recesiune, una a profiturilor companiilor şi a producţiei industriale.
Indicele Baltic Dry Index, cel mai urmărit indicator al comerţului internaţional, mai ales al celui dintre lumea occidentală şi China, a atins spre sfârşitul anului trecut cel mai redus nivel din istorie. Acesta este poate cel mai clar semn al direcţiei în care începe să încline balanţa puterii economice. Ţările dezvoltate preiau din nou rolul de locomotive ale creşterii economice, rol deţinut până acum de „tigrii“ emergenţi.
Legat de China, cea mai mare economie emergentă şi cel mai mare consumator de materii prime din lume, cea mai mare întrebare pentru 2016 este nu dacă aceasta va continua să încetinească, ci cât de mult, scrie The Guardian. Opiniile experţilor despre starea economiei Chinei diferă. Unii spun că Beijingul are totul sub control, alţii că economia aterizează dur după ani de investiţii neproductive în fabrici şi pe piaţa imobiliară. Cu toate că nimeni nu poate şti exact ce se întâmplă în economia chineză pentru că datele statistice nu sunt de încredere, o minicriză bursieră, ieşirile de capital şi intervenţiile autorităţilor asupra cursului de schimb şi reducerea estimărilor de creştere economică în 2015 arată că în planurile Beijingului apar crăpături. China este însă o ţară cu destule resurse, mai ales financiare, dovadă fiind achiziţiile şi investiţiile pe care le face peste tot în lume. Riscul este ca Beijingul să caute să încerce să cureţe mizeria făcută de implozia unei bule umflând altă bulă.
- Germania în 2016: un scenariu „prudent optimist“
Ce va aduce noul an pentru cea mai mare economie a Europei? Ce sectoare vor merge bine şi ce sectoare vor întâmpina probleme? Comparând cele mai recente date cu cele din ultimii doi ani, Institutul pentru Cercetare Economică din Köln (IW) a generat o imagine asemănătoare cu cea a unui petrolier enorm care îşi menţine cursul. Deci, o perspectivă prudent optimistă pentru economia Germaniei în 2016, scrie Deutsche Welle. Din rândul asociaţiilor comerciale chestionate de IW, 12 prevăd că situaţia industriilor în care activează se va îmbunătăţi, în timp ce 13 spun că lucrurile se vor înrăutăţi. Un echilibru similar reiese în ceea ce priveşte rata ocupării forţei de muncă: 12 asociaţii anticipează că vor face noi angajări, în timp ce 12 susţin că vor face exact contrariul; 17 asociaţii prevăd investiţii în creştere în 2016, numai 5 prevăzând o scădere. Prognozele pentru producţie sunt predominant pozitive: 29 industrii contează pe o creştere a producţiei, numai şapte anticipând o scădere. Sectoarele de retail şi ospitalitate vor profita semnificativ de pe urma cererii interne solide. „Oamenii au putere de cumpărare, siguranţa locurilor de muncă este ridicată, iar inflaţia este apropiată de zero. În acest context, oamenilor le place să cheltuiască“, afirmă directorul IW, Michael Huther. Perspectivele sunt amestecate pentru industriile exportatoare. Industria chimică şi cea a produselor electronice vor rămâne stabile, dar nu vor înregistra noi impulsuri. Industria auto, în pofida scandalului VW, este extrem de optimistă. Huther explică de ce. „2015 a fost primul an din ultimii 10 când creşterile de producţie internă au depăşit creşterea producţiei bazelor externe. Acest lucru indică faptul că cererea internă mai mare poate într-adevăr să fie importantă pentru industriile exportatoare pentru că acestea pot deservi atât piaţa internă, cât şi pe cea externă“. Industria construcţiilor este alimentată de boomul din sectorul imobiliar, însă se confruntă deja cu un deficit de forţă de muncă bine pregătită. Refugiaţii nu vor oferi o soluţie rapidă în această privinţă, susţine Huther, pentru că aceştia vor fi disponibili pe piaţa forţei de muncă în momentul în care li se va recunoaşte acest statut. Urmează apoi programe lingvistice şi de pregătire, ceea ce ar putea dura patru sau cinci ani. „Nu ar trebui să ne minţim. Integrarea costă şi va dura destul de mult“. Companiile germane au o contribuţie importantă în această privinţă, însă din cauza caracterului imprevizibil al crizei refugiaţilor, acestea sunt prudente, afirmă Huther. Totuşi, adaugă directorul IW, cele mai mari temeri ale companiilor sunt legate de dinamica pieţelor emergente care au ajutat economia germană să crească în ultimele două decenii. Noi temeri privitoare la pieţele emergente, integrarea refugiaţilor şi ultimele atacuri teroriste au înlocuit vechile temeri privitoare la Grecia şi Ucraina. Atfel spus, economia germană rămâne robustă, însă au apărut noi puncte de turbulenţe peste hotare.
- SUA: Fed are încredere în economie
Situaţia în continuă îmbunătăţire de pe piaţa muncii şi indicatorii economici ce au arătat un avans în ritm moderat al activităţilor economice, cât şi evoluţiile pozitive ale sectorului imobiliar au convins Rezerva Federală americană să majoreze în luna decembrie dobânda-cheie pentru prima dată din 2006.
Decizia îndelung aşteptată a băncii centrale de a ridica dobânda-cheie de la zero demonstrează încredere în cea mai mare economie a lumii.
Iar ce va face Fed cu dobânda în continuare depinde în principal de sănătatea economiei americane. Or, şi în aceasta persistă incertitudini. Încetinirea abruptă a comerţului mondial, prăbuşirea preţurilor materiilor prime şi aprecierea dolarului au frânat până la stagnare industria americană.
Cei mai mulţi analişti cred că banca centrală va continua să ridice dobânda cheie în 2016, dar foarte lent, cu prudenţă.
Noile estimări economice ale Fed sunt aproape neschimbate faţă de septembrie, cu o rată a şomajului care ar urma să scadă la 4,7% şi o creştere economică de 2,4% în 2016.
Un sondaj Reuters la care au participat 120 de economişti previzionează că Fed va mai majora dobânda-cheie în martie 2016, după care nu se va mai mişca la fel de rapid cum au sugerat oficialii băncii centrale.
- Continuă experimentul cu dobânzile negative
Anul trecut Banca Centrală Europeană (BCE) şi alte bănci centrale din Europa au mers mai departe cu experimentul dobânzilor negative, din cauza cărora depozitele rămân practic fără valoare, împingând politicile monetare adânc într-un teritoriu neumblat de nimeni. Anul acesta experimentul va merge probabil şi mai departe, cu BCE în rol central.
De dobânzi negative se vorbeşte şi în SUA, deşi aici Rezerva Federală tocmai a schimbat cursul cu prima majorare a dobânzii de politică monetară din ultimul deceniu, şi în Canada. În efortul de a pune banii în mişcare, BCE a împins rata de dobândă pentru depozite la -0,30% în decembrie, dincolo de pragul-limită, notează Goldman Sachs. În teritoriu negativ sunt şi yieldurile obligaţiunilor suverane. Pe 14 decembrie 2015, peste 50% din bondurile guvernamentale europene cu scadenţele mai mici de cinci ani aveau yielduri negative. În afara Europei, dar tot în lumea dezvoltată, aproape jumătate din obligaţiunile guvernamentale cu scadenţa la doi ani sunt tranzacţionate la randamente negative.
Scenariul de bază al Goldman este acela în care BCE nu mai modifică dobânzile, însă inflaţia slabă sau un euro prea puternic ar putea deschide uşa pentru mai multă relaxare a politicii monetare. „Vedem pragul de jos al dobânzilor BCE coborât la -0,50%. Dacă BCE reduce dobânzile şi mai mult, economiile învecinate cu zona euro vor fi presate să facă la fel sau să implementeze alt fel de măsuri de ralaxare, mai ales acolo unde moneda locală este legată de euro“, scriu strategii de la Goldman.
- Petrolul, spre 20 dolari barilul sau spre 50
Anul trecut ar fi trebuit să fie al revenirii preţurilor petrolului. În schimb, 2015 a fost un an al surprizelor pentru toată lumea, pentru producători, pentru piaţă şi mai ales pentru previzionişti. Iar surprizele s-ar putea să continue.
2015 a adus un război de uzură al preţurilor petrolului pentru cotă de piaţă între OPEC în frunte cu Arabia Saudită, SUA, unde ţiţeiul de şist a revoluţionat industria de profil, şi Rusia.
Preţurile petrolului trec printr-una din cele mai lungi perioade de scădere din istorie şi mulţi analişti cred că declinul nu s-a apropiat nici pe departe de final. Cotaţiile sunt la minimele ultimilor 11 ani.
Oferta este pur şi simplu mult prea mare pentru a fi înghiţită de cerere. Depozitele de ţiţei din Europa sunt umplute aproape de capacitate maximă, iar vapoarele care aduc combustibil sunt trimise înapoi pentru că nu au unde să-şi lase încărcătura.
Fondul Monetar Internaţional, una dintre cele mai urmărite instituţii de prognoză, estimează că preţurile ţiţeiului pot coborî până la 20-30 de dolari barilul.
Şi Goldman Sachs menţiona în toamnă nivelul de 20 de dolari pe baril ca pragul de jos extrem care ar putea fi atins la începutul anului 2016.
Analiştii de la Citigroup estimează o cotaţie medie de 48 de dolari pe baril pentru petrolul american şi de 51 de dolari pe baril pentru ţiţeiul Brent.
Agenţia americană pentru Informaţii în Domeniul Energiei proiectează pentru 2016 un preţ de 50,9 dolari pe baril. OPEC merge cu predicţiile mai departe în viitor: cotaţiile vor reveni la 95 de dolari pe baril, dar peste 24 de ani.
Până acum toţi combatanţii din războiul preţurilor au rezistat mai mult decât s-a crezut. Însă au început să apară semne clare de slăbiciune.
Arabia Saudită, liderul informal al OPEC, a refuzat în ultima perioadă să reducă producţia de petrol, măsură care ar fi impulsionat creşterea preţului petrolului. Însă deficitul pe anul trecut a urcat puternic la 97,9 miliarde de dolari, sau 15% din PIB, pe fondul diminuării veniturilor din petrol.
Drept urmare, ministerul finanţelor a anunţat reduceri de cheltuieli şi majorări de taxe pentru 2016. Primele reforme vor viza majorarea preţurilor benzinei, a tarifelor pentru electricitate pentru cei mai bogaţi consumatori, o creştere modestă a costurilor pentru apă pentru toţi consumatorii şi o modificare a tuturor preţurilor energiei pentru consumatorii industriali.
- Euro vs dolar: spre paritate?
Despre euro, mulţi analişti cred că moneda europeană va reveni pe calea parităţii cu dolarul în 2016, însă consensul de anul trecut a dispărut, scrie MarketWatch. Unii strategi cred chiar că în 2016 euro va urca gradual spre niveluri pe care nu le-a vizitat din ultimul trimestru din 2014.
Băncile de investiţii abandonează predicţiile că euro este într-un declin rapid spre egalitate cu dolarul după ce BCE nu a reuşit să se ridice la nivelul aşteptărilor lor cu stimulul său monetar.
Un sondaj la care au participat 11 bănci de investiţii prezice că euro la ajunge la 1,05 dolari pe unitate la sfârşitul anului 2016. Moneda europeană a atins acest nivel la începutul lunii decembrie, dar a sărit apoi la 1,10 dolari pe unitate după veştile dezamăgitoare ale preşedintelui BCE Mario Draghi că nu va majora ritmul achizi?iilor de obligaţiuni.
Citigroup îşi păstrează estimarea că euro va ajunge la paritate cu dolarul până la sfârşitul anului viitor. UniCredit prognozează că euro va ajunge la 1,12 dolari pe unitate la sfârşitul anului viitor.
Analiştii de la HSBC văd euro terminând anul 2016 la 1,20 de dolari pe unitate, adică întărindu-se semnificativ.
Evenimentele din 2015 care vor marca 2016
- Unitatea europeană a fost pusă din nou la încercare de o nouă criză, a refugiaţilor, cu Germania în rol central. Poziţia la conducerea guvernului a cancelarului Angela Merkel şi spaţiul Schengen sunt acum în pericol.
- Războiul din Siria, sursa multora dintre refugiaţii care vin în Europa, a căpătat amploare prin intrarea în conflict a Rusiei, care caută să-şi demonstreze forţa militară, şi prin intensificarea bombardamentelor franceze. Teroriştii ISIS au atacat în noiembrie Parisul.
- Războiul preţurilor petrolului pentru cotă de piaţă dintre OPEC, în frunte cu Arabia Saudită, SUA şI Rusia a dus preţurile ţiţeiului la cel mai scăzut nivel din ultimii 11 ani.
- Creşterea economiei Chinei a încetinit la cel mai lent ritm din ultimul sfert de secol şI odată cu ea s-a redus şI cererea pentru materii prime. Rezultatul este că s-au prăbuşit preţurile materiilor prime. Spre exemplu, cotaţia minereului de fier a scăzut de la 70 de dolari tona în ianuarie 2015 la 40 de dolari tota la sfârşitul anului. Petrolul s-a ieftinit cu peste 40%. Aurul şI argintul s-au ieftinit cu 10%.
- Pentru a împiedica apariţia deflaţiei şI pentru a reduce puterea euro, BCE a lansat în martie un program de achiziţii de active de 60 de miliarde de euro pe lună. Programul, versiunea europeană a măsurilor de quantitative easing din SUA, ar trebui să dureze până în septembrie 2016. BCE a sugerat că achiziţiile ar putea fi extinse.
- Rezerva Federală americană a majorat în decembrie dobânda de politică monetară pentru prima dată după nouă ani. Banca centrală americană şi-a stabilit astfel pentru politica sa monetară o direcţie total opusă celei din zona euro.
- Austeritatea prin care o mare parte din ţările europene au răspuns crizei datoriilor şI criza imigranţilor au impulsionat pe scena politicii europene curentul populist, anti-UE şI antisistem. În Ungaria premierul Viktor Orban a câştigat capital electoral luându-şi imaginea apărătorului valorilor europene creştine, în Polonia opoziţia naţionalistă a câştigat puterea, în Franţa Frontul Naţional, partid xenofob, a demonstrat în alegeri că este mai puternic ca niciodată, iar în Spania formaţiunea de stânga Podemos a devenit a treia forţă din parlament.
Janet Yellen, preşedintele FED
