Pariul a funcţionat. Erdogan a câştigat alegerile, căpătând noi vaste puteri, după ce a supraîncălzit economia timp de peste un an.
Acum, prevenirea unei „topiri“ a acesteia este probabil cea mai urgentă şi mai dificilă sarcină a preşedintelui turc.
„Rezultatul alegerilor nu soluţionează cea mai importantă problemă pentru economia turcă: cum să evite o aterizare dură“, arată Inan Demir, economist la Nomura International.
În timpul campaniei, preşedintele s-a lăudat cu rate de creştere peste cele ale Chinei, însă chiar înainte de votul din weekendul trecut au început să apară fisuri în strategia de creştere cu orice preţ a acestuia: luni de creştere a inflaţiei şi o lărgire a deficitului de cont curent au declanşat un plonjon al monedei locale în condiţiile în care investitorii străini s-au îndepărtat în grabă.
Majoritatea economiştilor sunt de acord că politicile lui Erdogan au generat întreaga situaţie. Aceştia spun că dobânzile s-au menţinut prea scăzute din cauza amestecului preşedintelui în activitatea băncii centrale prin susţinerea poziţiei sale neortodoxe privind combaterea inflaţiei. Deficitul bugetat este încă prea mare pentru o economie ce riscă supraîncălzirea.
„Orice perioadă de pauză în declinul activelor şi lirei turceşti nu va fi probabil una susţinută“, notează analiştii JPMorgan Chase. „Lista vulnerabilităţilor este una lungă“.
Un semn al modului în care Erdogan intenţionează să le abordeze ar putea veni în următoarele săptămâni odată cu desemnarea unei noi echipe economice. „Renunşarea la vicepremierul Mehmet Simsek ar reprezenta un semnal îngrijorător pentru investitori“, arată Jason Tuvey, economist Capital Economics.
Turcia are un deficit bugetar de aproximativ 1,6% din PIB, iar acesta ar putea trece de 2% până la sfârşitul anului, estimează JPMorgan Chase. Cheltuielile adesea direcţionate către consum, combinate cu banii ieftini furnizaţi de banca centrală, au generat dezechilibrele Turciei, în opinia multor economişti.
Erdogan nu va fi probabil înclinat să aplice soluţia semnalizată de tehnocraţii săi, potrivit lui Demir de la Nomura. „Reechilibrarea prin înăsprirea politicii fiscale nu va avea probabil loc“.
O modalitate evidentă prin care Erdogan şi-ar recâştiga din credibilitate ar fi să nu se mai amestece în activitatea băncii centrale, permişându-i acesteia să ia măsurile adecvate pentru reducerea inflaţiei, arată Tuvey.
Totuşi, Demir arată că „Erdogan va exercita probabil un control şi mai strâns asupra politicii monetare“.
Erdogan s-a bazat puternic în timpul campaniei pe performanţa solidă a economiei în timpul mandatului său, însă boom-ul de la începutul mandatului acestuia a fost realizat într-o perioadă când lichidităţile se îndreptau nestăvilite către pieţele emergente.
Problema pentru Erdogan acum este existenţa condiţiilor opuse, potrivit lui Erdinc Yeldan, profesor de economie la Bilkent University din Ankara.
Fed-ul majorează dobânzile, iar Turcia nu este singura ţară aflată sub presiune în ultimele săptămâni.
În contextul turbulenşelor generale de pe pieţele emergente, Turcia are o însuţire aparte, spune Yeldan: un guvern cu o credinţă fermă că dobânzile trebuie să rămână scăzute pentru că aşa se dezvoltă economia, iar companiile îşi pot rostogoli datoriile.
„Acest lucru nu coincide însă cu realitatea“, arată Yeldan.
