Analiza contrazice ideea răspândită la scară largă conform căreia dezindustrializarea este o consecinţă naturală a îmbogăţirii unei ţări şi decurge din modernizarea economiei, scrie Les Echos.
Cheltuielile alocate consumului de servicii tind într-adevăr să crească odată cu îmbunătăţirea nivelului de trai, iar logic ar fi ca angajările în sectorul serviciilor să compenseze pe termen lung distrugerea locurilor de muncă din industrie. În aceste condiţii, pierderea capacităţii de producţie nu ar trebui să aibă consecinţe foarte grave pentru o ţară. „Greşit“, spun autorii studiului.
Analiza arată în schimb că amploarea dezindustrializării se explică parţial prin creşterea costurilor unitare cu forţa de muncă în industrie (raportul dintre costul salarial total şi numărul de unităţi produse – n.r.). Aceste costuri „au avansat mai rapid în Franţa decât în alte ţări, cum ar fi Germania“, conform studiului.
Dezindustrializarea ridică o problemă mare pentru ţările afectate de fenomen: creşterea PIB-ului pe termen lung nu va fi la fel de mare dacă ţara nu are o bază de producţie.
Riscurile încetinirii creşterii productivităţii
Într-adevăr, după cum constată economiştii, „creşterea venitului pe cap de locuitor depinde de îmbunătăţirea productivităţii în întreaga economie“. Iar industria „rămâne unul dintre principalele motoare pentru creşterile de productivitate din ansamblul economiei“. Astfel, în 2011, 76,5% din sumele cheltuite în Franţa cu cercetarea şi dezvoltarea în companii, atât din fondurile de stat, cât şi din cele ale companiilor, mergeau către sectorul industrial. „Aceste cheltuieli reprezintă unul dintre principalii factori ai creşterilor de productivitate şi ai avansului economic pe termen lung“, notează analiza.
„Între 2000 şi 2008 creşterea anuală a productivităţii muncii a fost de 2,4% în industria prelucrătoare, faţă de o scădere de 1,1% în sectorul construcţiilor şi o creştere de 0,8% în sectorul serviciilor din comerţ.“ Iar ritmul de creştere a productivităţii economiei franceze a încetinit constant în ultimii treizeci de ani. Semnalul de alarmă cel mai important referitor la creşterea economică pe termen lung a economiei îl constituie faptul că Franţa este una dintre ţările europene în care contribuţia industriei prelucrătoare la PIB a scăzut cel mai mult din 2000 până în prezent.
Riscurile pe termen lung sunt încetinirea ritmului de creştere a productivităţii industriei, continuarea fenomenului de dezindustrializare şi absenţa unei creşteri semnificative a productivităţii serviciilor, conchide studiul.
Articol publicat în ediţia tipărită a Ziarului Financiar din data de 07.03.2014
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
