Finala Cupei Mondiale la Fotbal FIFA 2018 va aduce duminică faţă în faţă două naţionale europene: pe una dintre cele mai bogate economii din Uniunea Europeană şi pe una dintre cele mai sărace.
Franţa, a treia economie ca mărime din Uniune şi unul dintre membrii fondatori ai acesteia, va înfrunta Croaţia, locul 22 la mărimea economiei şi ultimul venit, în 2013, în UE.
Ambiţiile sunt mari. Franţa se vrea o forţă care să domine economic şi politic în Europa, în timp ce în Croaţia fotbalul este ca un drog naţional puternic. Croaţia este atât de euforică din cauza victoriilor naţionalei de fotbal încât ignoră problemele din industria fotbalului, inclusiv scandaluri de fraudă în care sunt implicaţi jucători mari. Orice critică este considerată un act de nepatriotism, notează Deutsche Welle. Mai rău, economia evoluează prost, tinerii talentaţi emigrează în masă, conducerea politică este în impas. Fanii au amnezie totală zilele acestea în această privinţă. Datorită campionatului mondial, Croaţia a ajuns din nou cineva în lumea fotbalului. În 1998 naţionala croată s-a plasat pe locul trei. Toată planeta Fotbal ştie acum cine este Croaţia.
„În Croaţia, ca de altfel şi în alte state din fosta Iugoslavie, succesul în sport este parte integrantă din spiritual naţional. Jocurile sportive joacă un rol central pentru identitatea naţională“, spune Dario Brentin, expert al Centrului pentru studii europene sud-estice la Universitatea Graz. În tenis, handbal, polo şi mai ales fotbal, croaţii şi sârbii au avut succes peste medie mult timp. Ziarul german Bild a descris recent Croaţia, o naţiune cu doar patru milioane de locuitori, ca fiind „cea mai bună ţară a sportului din lume“.
Cu toate acestea, în Croaţia nu există un sprijin sistematic pentru sport. Aceasta poate pentru că această ţară face parte din periferia UE.
PIB-ul per capita croat este de trei ori mai mic decât cel al Franţei, potrivit estimărilor pentru anul acesta ale FMI. Însă raportat la paritatea puterii de cumpărare, PIB-ul per capita croat este de „doar“ 1,7 ori mai mic.
Economia Croaţiei este de 48 de ori mai mică decât cea a Franţei. Salariul mediu net lunar din Franţa este de 2.225 euro, în timp ce în Croaţia este de 800 de euro. Croaţia stă însă un pic mai bine la datoria publică, de 75% din PIB (2018, FMI), faţă de 96% din PIB în cazul Franţei.
