Volkswagen, cea mai mare companie germană, a pierdut ieri dintr-un foc patru miliarde de euro din capitalizare după ce scandalul emisiilor toxice a explodat din nou, culcând la pământ acţiunile VW de pe burse.
Compania a recunoscut că a minţit în privinţa emisiilor de CO2 ale motoarelor maşinilor sale, nu numai a celor diesel, ci şi a celor pe benzină. Aceasta înseamnă mai multe miliarde de euro în plus de pus deoparte pentru „îndreptarea“ greşelilor şi mai puţină încredere în compania cu aprope 600.000 de angajaţi în întreaga lume. Chinurile VW le-au simţit pe burse şi alţi producători auto europeni.
Amplificarea scandalului VW nu putea să pice într-un moment mai nepotrivit, după cum scrie The Guardian. În decembrie se va ţine la Paris un summit ONU privind schimbările climatice. VW va fi acolo la fel de „iubită“ cum ar fi o companie de cărbune.
Deutsche Bank, cea mai mare bancă germană, trece şi ea prin schimbări în profunzime. Greşelile de management forţează banca să-şi schimbe modelul de afaceri într-un mediu extrem de volatil. Deutsche Bank va elimina doar în Germania 4.000 de locuri de muncă, scrie CNBC. Aceste probleme, la care se adaugă şi altele, riscă să erodeze fundaţiile economice ale Germaniei. În august, exporturile acestei ţări au înregistrat cea mai mare scădere din ultimii şase ani în condiţiile în care partenerii comerciali din ţările emergente au redus comenzile. Consumatorii şi directorii de companii au fost în octombrie mai puţin optimişti în legătură cu economia decât au fost în septembrie.
Însă, probabil cea mai mare problemă pe care o are acum Germania sunt tensiunile din coaliţia de guvernare condusă de cancelarul Angela Merkel. Uniunea Creştin Democratică (CDU, a lui Merkel), Uniunea Social-Democrată (CSU, din Bavaria, considerată partid-soră al CDU) şi SPD nu se înţeleg în privinţa politicilor legate de imigrare. Liderii CDU şi CSU au înţeles că înainte de toate este important ca aceste formaţiuni să dea dovadă, chiar şi de faţadă, de unitate. Însă discuţiile cu SPD sunt mai dificile într-un mediu în care partidele radicale au devenit mai puternice ca niciodată în istoria UE. Graniţa Bavariei cu Austria este ţinta supremă a multora dintre refugiaţii care încearcă să intre în Germania. Anul acesta este de aşteptat să vină un milion de refugiaţi.
În aceste condiţii, se speculează că Merkel nu va mai candida pentru şefia guvernului după ce mandatul ei expiră în 2017.
Perspectiva ieşirii lui Merkel din peisaj îl înspăimântă pe Philip Stephens, editorialist al Financial Times. Pentru el, cancelarul german a fost piatra de temelie. Fără ea, fracturile din structura Uniunii Europene vor deveni mai multe şi mai adânci.
„Am petrecut ceva timp în compania membrilor partidului lui Merkel. Surprinzător pentru un outsider, conversaţiile s-au îndreptat către subiectul supravieţuirii lui Merkel în criza refugiaţilor. Unii credeau că Merkel are la dispoziţie doar câteva săptămâni pentru a găsi o soluţie. Nu contează că ieri Merkel era mai puternică decât oricare alt lider european. Peste noapte, ceea ce era de neconceput a devenit plauzibil, iar pentru unii din partidul său o probabilitate“, scrie Stephens.
Alte voci spun că febra va da înapoi, continuă jurnalistul, însă vulnerabilitatea lui Merkel te duce cu gândurile la convulsiile de peste tot în Europa cauzate de valurile de refugiaţi. În este, în partea post-comunistă a continentului, fluxul a întărit puterea naţionaliştilor etnici care n-au îndrăgit niciodată ideea de democraţie liberală. În Vest, această criză a mărit şansele naţionaliştilor precum Frontul Naţional al Marinei Le Pen, din Franţa. Demonstraţiile Pegida, partid de extremă dreapta din Germania, au acum vorbitori care se plâng că au fost desfiinţate lagărele de concentrare.
Partidele moderate din Europa au pierdut teren în faţa populiste de stânga şi de dreapta deoarece electoratul lor s-a temut că aceastea nu mai pot aduce siguranţă.
Până acum, Merkel nu a pierdut controlul, dar când politicienii sunt cuprinşi de panică, totul este posibil. Aşa a căzut Margaret Thatcher, un lider puternic considerat invincibil. Colegii de partid s-au întors împotriva ei cu ferocitate.
Miza este mult mai mare cu Merkel decât a fost cu Thatcher. Crahul financiar, criza euro şi prăbuşirea acordului de tranzit liber prin spaţiul Schengen fac ca Europa să se destrame deoarece partidele moderate încearcă să se ridice la nivelul propunerilor populiştilor. În aceste crize, Merkel a fost piatra de temelie, liderul care are autoritatea de a ţine maşina pe drum.
Germania este cea mai mare economie europeană şi principala piaţă de export pentru România. Cei mai mulţi jucători de pe piaţa automotive din România produc pentru Germania.
