Guvernul lui Alexis Tsipras ameninţă că va detona o bombă în sistemul financiar din Europa prin ieşirea Greciei din zona euro, însă în prezent nu face decât să ţină un pistol îndreptat către propria tâmplă, scenă la care Europa se uită pasivă, întrucât s-a pus la adăpost de acest şantaj, scrie Anatole Kaletsky, fost editorialist al ziarului britanic Financial Times şi al revistei americane The Times.
Kaletsky este acum preşedintele institutului de cercetare economică Gavekal Dragonomics şi al Institute for New Economic Thinking.
Kaletsky scrie, pentru Project Syndicate, că anunţarea, în ianuarie, de către Banca Centrală Europeană (BCE) a programului de cumpărare de obligaţiuni de peste 1.000 mld. euro în acelaşi timp cu începerea negocierilor pentru prelungirea bailout-ului Greciei nu a fost doar o coincidenţă, iar Tsipras nu şi-a dat seama că şantajarea Europei cu un eventual „Grexit“ nu avea cum să fie o strategie câştigătoare. Premierul grec şi-a bazat negocierile cu creditorii externi pe raţionamentul că Europa are la fel de multă nevoie de Grecia precum Grecia de Europa. Ce nu a anticipat Tsipras a fost că, atunci când BCE a decis să tipărească bani pentru achiziţia de obligaţiuni guvernamentale, zona euro a redus la minimum riscul ca şocurile unei eventuale intări în incapacitate de plată a Greciei să se propage în alte ţări.
Anterior deciziei BCE, default-ul Greciei putea cauza un cutremur în Europa, care să ducă la prăbuşirea preţurilor obligaţiunilor suverane, creşterea masivă a dobânzilor şi o posibilă cădere succesivă a sistemelor bancare vulnerabile din Europa. În noul scenariu însă, dacă deţinătorii de obligaţiuni suverane emise de economiile slabe, cum este cea portugheză, se neliniştesc odată cu eventuala intrare în colaps a sistemului bancar din Grecia, BCE nu are decât să cumpere mai multe titluri ale respectivului stat. Cu o putere practic nelimitată de cumpărare, BCE poate potoli uşor orice presiune de pe piaţă.
O altă consecinţă a unui eventual default al Greciei ar fi ca persoanele care au bani în băncile din Portugalia, de exemplu, să se sperie şi să-şi transfere fondurile în bănci din Germania. BCE ar putea interveni şi în acest caz prin „reciclarea“ respectivelor sume şi retrimiterea lor în Portugalia prin depozite interbancare.
În acest context, zona euro nu riscă, de fapt, nimic dacă negocierile cu Grecia eşuează, iar ţara iese din blocul comunitar, atât timp cât BCE va continua programul de achiziţii de obligaţiuni.
Kaletsky argumentează că Tsipras, pentru că nu îşi dă seama că a adus Grecia pe o poziţie de negociere slabă încă din luna ianuarie, a pierdut şase luni în bătălii simbolice, pe teme irelevante din punct de vedere economic, cum ar fi privatizările sau legislaţia pieţei muncii. Premierul grec va trebui acum să cedeze şi să accepte cerinţeie troicii creditorilor, altfel deznodământul va fi catastrofal pentru Grecia: intrarea în incapacitate de plată a datoriilor externe şi imposibilitatea achitării pensiilor şi salariilor.
