Cei mai puternici lideri europeni s-au înscris într-o cursăcontra cronometru pentru a ajuta Grecia să evite un falimentnaţional deşi investitorii îi dau şanse mici să îşi poată plăti înîntregime datoriile, care depăşesc cu mult Produsul InternBrut.
Istoria ne arată că intrarea în incapacitate de plată şireeşalonarea datoriilor unui stat sunt trăsături comune alepeisajului financiar începând cu secolul al XIX-lea şi până la alDoilea Război Mondial, potrivit unui studiu realizat în 2008 deeconomiştii Kenneth Rogoff şi Carmen Reinhart.
Grecia s-a aflat într-o stare continuă de incapacitate de platăde când statul şi-a câştigat independenţa, în 1829. De atunci,statul elen a petrecut mai mult de jumătate din timp în default saurestructurare, scrie Wall Street Journal. "În cazul Greciei,istoria se repetă, iar statul elen nu are altă soluţie decât săanunţe intrarea în incapacitate de plată. Dacă nu va fi default, vafi totuşi o restructurare a datoriilor, adică o parte din costuriledatoriilor va fi trecută în contul creditorilor", a declaratanalistul economic Aurelian Dochia.
În secolul 19, Grecia a intrat în incapacitate de plată sau şi-areeşalonat datoriile de patru ori, în 1826, în urma unor crizecomerciale şi financiare care au pornit de la Londra, 1843, 1860 şi1893. Secolul 20 a adus un singur astfel de eveniment, în 1932.Studiul arată că statul elen a reuşit în ultimele decenii să scapeunei istorii marcate serios de intrări în incapacitate de platăprin reformarea instituţiilor, dar şi cu ajutorul protecţieioferite de Uniunea Europeană, însă avertizează că ipoteza căstatele europene moderne nu vor intra niciodată în incapacitate deplată deoarece "de data aceasta este diferit datorită UE" s-arputea dovedi un truism de scurtă durată.
"Grecia se confruntă în prezent cu o problemă deinsolvabilitate, din cauza deficitului primar foarte mare. Pentrua-şi rezolva problemele, statul elen trebuie să recurgă la oajustare bugetară de foarte mare amploare. Ce e nou în situaţiaGreciei faţă de evenimentele din trecut este că statul seconfruntă cu două constrângeri majore, una legată de integrareafinanciară în UE, care aduce expuneri ale marilor grupuribancare, şi apartenenţa la zona euro, care diminuează spaţiul demanevră în privinţa politicilor monetare", a declarat DanielDăianu, profesor de economie şi fost ministru de finanţe.
Spania, un alt stat urmărit cu atenţie de investitori, este"liderul" european al falimentelor cu 13 default-uri saureeşalonări de datorii începând cu 1476. Germania şi Franţa s-auconfruntat cu opt astfel de evenimente. De partea cealaltă, MareaBritanie a reuşit să evite default-ul de când Wilhelm Cuceritorul ainvadat insula în 1066.
România s-a confruntat cu incapacitate de plată sau extindereatermenelor de plată a datoriilor de trei ori începând cu 1878, anulindependenţei. Primul eveniment, din 1933, s-a datorat MariiCrize din 1929 -1933, iar următoarele două s-au produs în timpulregimului lui Nicolae Ceauşescu, în 1981 şi 1986.
În cazul defaultului din 1981, creşterea cheltuielilor pentrufinanţarea programelor economice, la care se adaugă costurilereconstrucţiei Capitalei după cutremurul din 1977, l-a pus peCeauşescu în situaţia de a nu-şi mai putea onora datoriile cătrecreditorii externi, iar România a fost declarată în incapacitatede plată. România a fost debitor rău-platnic 23,3% din istoria sa,respectiv 30 de ani. În istoria recentă, ţara a fost la un pas defaliment în 1997, cand rezervele BNR se aflau la un nivel foarteredus. Atunci, România a reuşit să evite intrarea în incapacitatede plată datorită banilor primiţi din privatizarea operatoruluinaţional de telefonie fixă Romtelecom, care a fost vândut cătrecompania elenă OTE.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels