Planul, anunţat de premierul Li Keqiang, pune accent pe „stabilitate“, dar vine cu îndemnul pentru cei responsabili de a „urmări rezultate mai bune“ decât ţintele stabilite. Pentru cei care urmăresc îndeaproape datele economice ale Chinei, acest îndemn înseamnă un lucru clar: tentaţia de a exagera estimările de creştere economică, cu atât mai mare cu cât anul acesta Partidul Comunist are congres, eveniment organizat o dată la cinci ani. De asemenea, anul acesta este ultimul din primul mandat al preşedintelui Xi Jinping. El îl va câştiga, probabil, şi pe al doilea, dar alţi politicieni vor încerca să ajungă cât mai sus în ierarhie.
Asupra estimărilor economice ale Chinei a existat întotdeauna o umbră de îndoială, care creşte acum când economia încetineşte.
Îndoieli există chiar şi în China. În 2007 premierul Li Keqiang a descris datele privind PIB-ul ca fiind „făcute de om şi de aceea nesigure“. Pe atunci Li era secretar de partid pentru provincia Liaoning, notează Forbes. Pentru o imagine mai exactă a economiei, el cerea urmărirea unor indicatori precum consumul de electricitate, volumul de marfă transportat pe calea ferată şi creditarea.
În 2015 chiar guvernul a recunoscut public că statisticile sale nu sunt de încredere, potrivit The Washington Post. Şi a făcut aceasta nu doar în engleză, ci şi în chineză. În ianuarie anul acesta, o provincie mare a recunoscut că furniza de ani de zile date economice false, aminteşte The Economist. Potrivit presei din China, în unele cazuri guvernul local umfla cu peste 100% datele privind veniturile.
Există motive întemeiate pentru a pune sub semnul îndoielii statistica economică a Chinei şi în special datele furnizate de guvernele locale, crede Jeremy Wallace, profesor de politici guvernamentale la Universitatea Cornell.
Oficialii care conduc aceste guverne sunt evaluaţi în funcţie de performanţele lor, care se reflectă în statistică. Oficialii supraveghează echipe de birocraţi care produc şi publică statisticile. În plus, guvernul nedemocrat vrea să controleze fluxul de informaţii despre el.
Într-un articol publicat în ianuarie 2016 de British Journal of Political Science se arată că atunci când sunt înlocuiţi liderii, estimările privind PIB-urile locale cresc mai rapid decât producţia de electricitate şi alţi indicatori economici, deşi aceştia ar trebui să aibă aceeaşi traiectorie cu PIB-ul.
Doar date statistice îmbunătăţite îi vor ajuta pe birocraţii locali să avanseze pe scara ierarhiei. În plus, liderilor locali li se dau ţinte de creştere economică şi aproape fiecare dintre ei reuşeşte, pe hârtie, să depăşească ţintele.
„Există o istorie lungă în China cu datele oficiale subevaluând PIB-ul real în perioadele de boom şi exagerându-l în perioadele de încetinire“, explică Willem Buiter, fost oficial al Băncii Angliei, notează The Telegraph.
Din calculele lui Harry Wu, profesor de economie la Universitatea Hitotsubashi din Tokyo, reiese că statistica oficială privind PIB-ul minimalizează de mult timp efectele şocurilor externe asupra economiei. Analizele sale au găsit că avansul economic a încetinit la 0,2% în timpul crizei financiare asiatice, în timp ce datele guvernului indicau un avans de 7,8%. Pentru perioada 2008-2014, estimările lui Wu arată o creştere medie de 6,1%, în loc de 8,7% cât este cea oficială.
Revenind la noul plan economic, acesta semnalează că guvernul schimbă tactica după ce creditarea şi cheltuielile cu infrastructura au stimulat creşterea economică, dar au făcut ca preţurile locuinţelor şi datoriile să se umfle. Datoriile totale au ajuns la 260% din PIB, faţă de 125% din PIB în 2008, potrivit The Wall Street Journal. Creşterea este abruptă mai ales în sectorul corporate în condiţiile în care companiile sprijinite de stat se chinuie să facă faţă costurilor împrumuturilor într-o economie care încetineşte.
Ţinta mai mică de creştere ar lăsa mai mult spaţiu guvernului să reducă riscurile financiare şi să asigure o tranziţie politică fără probleme.
„Stabilitatea este prioritatea cea mai mare“, a explicat premierul.