Business Internaţional

Haos în Italia, lira turcească se topeşte, investitorii se retrag de pe pieţele emergente, companiile sunt supraîndatorate - de unde va veni următoarea mare criză globală?

Protest în Italia contra unui summit G7 organizat în oraşul sicilian Taormina. Scena politica  italiană este dominată de formaţiuni antisistem sau de la extremele spectrului politic. Partidele tradiţionale nu au un lider care să se remarce în mod deosebit.

Protest în Italia contra unui summit G7 organizat în oraşul sicilian Taormina. Scena politica italiană este dominată de formaţiuni antisistem sau de la extremele spectrului politic. Partidele tradiţionale nu au un lider care să se remarce în mod deosebit.

Autor: Bogdan Cojocaru

31.05.2018, 00:06 6590
La început, s-a răspândit teama că preţurile acţiunilor sunt prea mari în comparaţie cu profiturile companiilor. Unii au spus că nu pe burse, ci pe pieţele obligaţiunilor se creează bule speculative. Apoi a venit retragerea investitorilor de pe pieţele emergente. Argentina este în criză, iar prăbuşirea lirei turceşti cu greu a putut fi oprită. Acum Italia, cu scena sa politică instabilă, ar putea declanşa o criză a euro. La acestea se adaugă ameninţările cu un război comercial mondial şi supraîndatorarea companiilor.

Să fie acestea tensiuni care vor duce la o nouă criză financiară de amploare?

Turbulenţele de anul acesta sunt mai puţin severe decât cele din crizele trecute, dar i-au alertat pe investitorii care s-au obişnuit cu calmul indus în ultimii ani de manevrele băncilor centrale, scrie Bloomberg. 

„Avem aceste reluări cu minicrize care erodează entuziasmul”, spune Patrik Schowitz, analist la JPMorgan Asset Management. „Deşi se simte clar că nu au aceeaşi magnitudine, se întâmplă atât de des încât oamenii nu au timp să digere noutăţile. Avem nevoie de o perioadă de calm pentru a lăsa piaţa să-şi gasească echilibrul.”

La baza turbulenţelor din acest an stau deciziile Rezervei Federale americane în sensul majorării dobânzilor de la minimele istorice la care le-a adus în timpul crizei globale din 2008. Dobânzile mai mari fac ca yieldurile titlurilor de trezorerie americane să crească şi să fie mai atractive pentru investitori, care au mizat până acum pe active cu randamente mari, dar mai riscante. Titlurile de trezorerie americane sunt considerate active sigure. Investitorii văd ca sigură o nouă majorare de dobânzi în SUA la mijlocul lunii iunie.

Teama că acţiunile sunt supraevaluate a fost evidentă în februarie, când acţiunile blue chip ale companiilor de tehnologie au înregistrat prima scădere de 10% din ultimii doi ani. Retragerea a şters la un moment dat 1.000 de miliarde de dolari din valoarea acţiunilor, însă nu se poate compara cu prăbuşirea cu 82% a acţiunilor din sectorul tehnologiei de după spargerea bulei dotcom din 2000. Alerte false au fost şi panicile privind pieţele emergente şi politica din Europa. În urmă cu

20 de ani, indicele MSCI Emerging Markets şi-a pierdut mai mult de jumătate din valoare când Asia de Est se îndrepta spre un dezastru financiar, trezind temeri că va urma un colaps economic. Acum, turbulenţele din Turcia, Argentina şi Indonezia nu s-au propagat puternic şi pe alte pieţe, remarcă Bloomberg.

The Economist a făcut o listă cu cele mai comune ingrediente ale unei crize financiare: creditare excesivă, pariuri concentrate şi o nepotrivire între active şi pasive. Criza din 2008 a fost atât de serioasă deoarece a avut toate aceste ingrediente - pariuri mari pe produse structurate legate de piaţa ipotecilor şi dezechilibre în bilanţurile băncilor, dependente de finanţare pe termen scurt. Criza asiatică de la sfârşitul anilor 1990 a fost rezultatul faptului că companiile s-au împrumutat prea mult în dolari când veniturile lor erau în monedele locale. Bula dotcom a avut consecinţe mai puţin severe, deoarece s-a pariat atunci excesiv doar pe acţiuni. Datoriile n-au jucat un rol semnificativ.

Acum, s-ar putea să pară surprinzător un avertisment că următoarea criză financiară îşi va avea rădăcinile în datoriile companiilor. Şi aceasta deoarece profiturile au crescut puternic. Profiturile companiilor din indicele S&P 500 au înregistrat probabil în primul trimestru al acestui an o creştere anualizată de 25%. Unele companii, precum Apple, înoată în cash. Însă sunt destule care nu îşi permit acest lux. În ultimele decenii companiile au încercat să-şi facă bilanţurile mai eficiente acumulând datorii şi profitând de deductibilitatea fiscală a dobânzilor. Companiile cu ceva cash în plus folosesc banii pentru a-şi răscumpăra acţiunile, fie sub presiunile investitorilor activişti, fie pentru a stimula creşterea preţurilor acţiunilor (şi astfel valoarea rezervelor de acţiuni ale executivilor). 

În acelaşi timp, o perioadă lungă cu dobânzi  foarte mici a făcut foarte tentantă îndatorarea. În 2017, 37% din companiile lumii au fost supraîndatorate, potrivit S&P. Nivelul este cu cinci puncte procentuale peste cel din 2007, anul de dinaintea marii crize financiare.  Aceasta când calitatea creditului se deteriorează. Iar investitorii nu cer yielduri mai mari pentru a compensa pentru deteriorarea calităţii datoriilor companiilor, ci fac exact invers.În acelaşit imp, lichiditatea de pe piaţa obligaţiunilor se reduce. Aceasta este reţeta următoarei crize financiare, apreciază The Economist.

Celebrul investitor George Soros avertizează încă din 2011 că va veni o nouă criză financiară globală, dar pieţele au tot crescut de atunci. Institutul german de cercetare economică IMC a calculat la începutul lunii că posibiltatea izbucnirii unei crize financiare globale în viitorul apropiat a crescut la 32,4%. De vină pentru creştere ar fi schimbările majore care vor urma în politica băncilor centrale. Aceste schimbări pot duce la deteriorarea severă a economiei europene şi chiar la o nouă recesiune. Institutul a avertizat că indicatorii de recesiune din Germania, cea mai mare economie europeană, arată un nivel mai ridicat decât în 2008, anul marii crize. "Următoarea criză va fi mai mare şi va dura mai mult decât cea din 2008", spun experţii.

De la începutul lunii, haosul politic din Italia a căpătat nuanţe de criză financiară, iar turbulenţele s-au extins pe pieţele din Portugalia, Spania şi Grecia. Tensiunile de pe pieţele obligaţiunilor sunt mult mai mici decât erau în criza grecească.

Însă Italia este o economie de zece ori mai mare decât Grecia şi un membru important al zonei euro. Italia are a treia cea mai mare piaţă a datoriilor suverane din lume, după SUA şi Japonia. Această ţară are o datorie publică de peste 2.500 de miliarde de dolari. Un default, care probabil se va produce dacă Italia renunţă la euro, va fi periculos pentru întregul sistem bancar european, iar efectele se vor propaga până în SUA.

Până acum, slăbiciunile Italiei au fost ascunse de mediul favorabil bogat în lichiditate  şi de programul BCE de achiziţii de active. Însă era lichidităţii ieftine se apropie de final.

Crize au fost şi vor mai fi. Una de amploare va fi cu sigutanţă în timpul vieţii noastre, după cum aminteşte Ed Yardeni, fost trader la Deutsche Bank. El spune însă că pesimiştii de serviciu tind să ignore, când anunţă apocalipsa financiară, evoluţiile omenirii în tehnologie şi ingeniozitate cu impact profund asupra societăţii, economiilor şi pieţelor. Şi, la urma urmei, o criză financiară este o oportunitate de a cumpăra la preţuri reduse active care vor fi profitabile când vremurile bune se vor întoarce.

 

Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels

AFACERI DE LA ZERO