Obiceiurile adoptate în primii ani ai unei companii influenţează performanţele acesteia, scrie Michael Moritz, preşedinte al Sequoia Capital şi coautor, împreună cu Sir Alex Ferguson, al cărţii „Leading“, într-o opinie publicată în Financial Times.
Se uită uşor că, în vremea studenţiei, cel care ne-a adus Macintosh-ul, iPhone-ul şi iPad-ul strângea capace de sticle pentru a supravieţui financiar. Această nevoie de a trage de fiecare bănuţ a stat la baza modului în care a fost condusă Apple în primii ani. Pe această perioadă dificilă, şi nu pe uriaşul profil public câştigat de Steve Jobs mai târziu, ar trebui să se concentreze potenţialii imitatori.
Pierdută în milioanele de cuvinte dedicate lui Jobs de la tristul său deces este ceea ce a propulsat Apple în primul rând, o abordare de business exclusă din tehnicile utilizate de managerii „unicornilor“ subprime cu valorizări de miliarde de dolari în prezent.
Dacă analizăm prospectul IPO-ului Apple, cifrele sunt surprinzătoare. În anul care a precedat listarea sa în 1980, Apple a înregistrat vânzări de 117 milioane de dolari şi profit brut de 24 milioane de dolari. Apple a ajuns la astfel de cifre pe o piaţă plină de nenumărate companii producătoare de PC-uri şi cu un număr de aproximativ 1.000 de angajaţi, jumătate dintre ei lucrând în producţie. IPO-ul Apple, care a strâns 90 milioane de dolari, a plasat valoarea companiei la aproximativ 1,2 miliarde de dolari. (Înmulţiţi aceste cifre cu trei pentru o comparaţie la valoarea actuală a dolarului.)
Cei doi fondatori ai Apple şi CEO-ul ales deţineau aproximativ 40% din companie, în mare parte pentru că se dovediseră foartes eficienţi (şi prudenţi) cu micul capital obţinut din afară. Apple a devenit companie publică într-o lună în care dobânda de bază se situa la 21,5% (da, virgula se află în poziţia corectă), iar pieţele de capital sufereau.
Toate aceste lucruri sunt extrem de relevante în era „unicornului subprime“ (companii de tehnologie care cresc cu datorie de calitate inferioară) pentru că obiceiurile adoptate în timpul anilor formativi ai unei companii au o mare influenţă asupra performanţelor sale operaţionale, scrie Michael Moritz. Tonul Apple în anii săi de început a fost influenţat nu numai de către Jobs, ci şi de către o echipă de management alcătuită din oameni cu pregătire în industria semiconductoarelor, un mediu în care consecinţele unei erori de operare sunt dure. Unii vor argumenta că originile Apple sunt irelevante şi sub unele aspecte aceştia au dreptate. În prezent, software-ul cu sursă deschisă şi Amazon Web Services fac pornirea unei companii, sau cel puţin construirea unui produs, mult mai uşoară decât era în momentul creării Apple.
Pe de altă parte, cel puţin în Silicon Valley, este în acelaşi timp mai dificil şi mai scump să creşti o companie decât era la sfârşitul anilor ’70 şi ’80.
Existenţa mai multor giganţi tech, Amazon, Apple, Google, Facebook, Microsoft, decât în orice alt moment al istoriei îngreunează viaţa start-up-urilor. Aceste companii, împreună cu o serie de companii mai mici, profitabile, în creştere rapidă, sunt conduse de oameni dornici să cucerească noi frontiere. Acest lucru are un efect dramatic asupra costului forţei de muncă în domeniu.
Orice persoană talentată va fi aprig disputată, iar marile companii, cu vastele lor marje de profit şi uriaşele cashflow-uri, sunt pregătite să plătească oricât pentru a-şi păstra cei mai străuciţi angajaţi sau pentru a recruta absolvenţi talentaţi. Ţinând cont şi de creşterea puternică a costului proprietăţii şi de numărul mare de companii asemănătoare care tot apar la nivel mondial, este clar că Silicon Valley este mai scump decât acum 40 de ani.
Aceste lucruri nu înseamnă că legile businessului s-au schimbat brusc, scrie Michael Moritz. Apple este acum cea mai puternică companie din lume pentru că fondatorul său principal (şi re-inventatorul său) a fost întotdeauna conştient că uriaşul său profil public îşi are drept bază o meticuloasă maşinărie, un lucru pe care cei care aspiră la un succes similar l-ar putea păstra în minte.
