Imediat după atacurile teroriste de vineri din Paris, preşedintele Franţei, François Hollande, a anunţat că Franţa este în “război” cu Statul Islamic şi că aşteaptă să îl vadă distrus. Problema este însă, faptul că Franţa trebuie să ducă o “bătălie” între ţelul acesteia, de a destructura ISIS şi punerea în practică a ameninţărilor, scrie Business Insider. De-a lungul timpului, Franţa a apreciat independenţa şi suveranitatea sa la un nivel foarte ridicat şi a rămas cel mai bine înarmat stat european.
Apoi, preşedintele Charles de Gaulle a scos Franţa din NATO în anul 1966 în urma unei dispute legate de controlul asupra arsenalului nuclear francez, iar astăzi, ea este singura ţară din lume în afară de SUA care operează un portavion nuclear. Franţa a luat, de asemenea, asupra sa responsabilitatea pentru menţinerea capacităţii programul de lansarea European,, deoarece consideră că accesul la spaţiu este o parte integrantă de menţinere a suveranităţii naţionale.
Acest accent naţional asupra suveranităţii, din punct de vedere politic, îi lasă Franţei un singur model de poziţionare şi anume, ea trebuie să răspundă decisiv şi vizibil. Comentariile lui Hollande despre distrugerea ISIS au reprezentat exact ceea ce se aşteptau oamenii atunci când se confruntă cu atacuri teroriste la acel nivel, continuă Business Insider. Franţa are o putere militară la nivel înalt cu echipamente moderne şi tehnologice de ultimă generaţie şi un respectabil arsenal nuclear.
Mai mult decât atât, Franţa este din nou membră NATO, una dintre cele mai mari şi mai de success alianţe militare din istoria recentă. Cu toate acestea, intenţia lor este să se implice cu capul înainte în realităţile războiului modern şi a bugetelor. Măsurile antiterorism necesită mai multă forţă de muncă pentru a putea fi folosite corespunzător, câteodată mai multă decât sistemele tradiţionale, convenţional. Conform unor statistici de apărare franceză, armata lor avea 111.628 de membri în 2014 şi alţi 15.453 în rezervă.
Dacă scădem Pompierii, brigadă care face parte tot din armată, Hollande are, cel mult 120.000 de soldaţi la dispoziţia lui, scrie Business Insider. Prima parte a problemei preşedintelui Franţei este cum luptă armatele în zborurile scurte comparative cu cele lungi şi cum doboară avioanele în zbor. În cazul unei situaţii de urgenţă, toţi soldaţii pot fi trimişi pe front. În final, pentru o luptă tipică pe termen lung, trupele trebuie să se rotească în şi în afara teatrului de război şi doar o treime din soldaţi vor lupta la un moment dat. La a treia bătălie, o treime din armată se va întoarce şi se va aproviziona, în timp ce o altă parte din oameni vor fi instruiţi şi pregătiţi pentru a prelua războiul. Numărul real al soldaţilor este greu de estimat şi diferă în funcţie de teatrele de război în care se află. Asta înseamnă că dacă Franţa are 120.000 de soldaţi, într-o bătălie ar putea lua parte 40.000 de oameni.
Aceste cifre conduc la întrebarea care se referă la numărul necesar de soldaţi pentru câştigarea unui război. Dacă va avea loc o bătălie normală, cu 40.000 de trupe în ofensivă, în defensive este nevoie de aproximativ o treime pentru a le ţine piept, în jur de 13.500.
Aceste statistici ale armatei franceze sunt mai bune decât ale Statului Islamic care ar putea pune doar 10.000 de soldaţi pe teren.
Acestea fiind spuse, armata franceză ar trebui să fie în stare să învingă Statul Islamic în orice luptă convenţională, scrie Business Insider. ISIS nu luptă întotdeauna aşa, ci preferă revoltele.
Cel mai cunoscut mod în care se calculează numărul de trupe necesare pentru a duce o campanie de contraspionaj este reprezentat de împărţirea numărului total de soldaţi la 1.000 de localnici. Într-o luptă brutală, aşa cum a fost războiul de independenţă din Algeria în care Franţa a luptat şi a pierdut în anii ’50 şi ’60, francezii au avut nevoie de 46.3 solaţi pentru 1.000 de localnici.
Cea mai scăzută rată a fost înregistrată în Al Doilea Război Mondial când erau 2.6 soldaţi la 1.000 de civili. Înainte de război, Siria a avut o populaţie de 22 de milioane de locuitori. Acum, după numeroase pierderi şi după plecarea refugiaţilor, aceasta a ajuns la 16 milioane.
Dacă luăm în calcul unul dintre cele mai bune scenarii, Franţa ar trebui să invadeze cu 43.160 de oameni pentru a rezista în Siria, însă unul dintre cele mai cumplite scenarii este că numărul va ajunge la 768.580 oameni, mai mult decât armatele americane şi franceze combinate.
În esenţă, dacă Franţa intră singură în război ar putea avea o şansă să cucerească Raqqa, considerată a fi capitala Statului Islamic, dar va fi foarte greu să o păstreze împotriva extremiştilor islamici. Acest lucru ne conduce la ideea de a forma coaliţii. Două dintre cele mai posibile alianţe ar putea fi făcută de Statele Unite ale Americii (aproape sigur) pentru că are o legimitate politică în ceea ce priveşte operaţiunile multilaterale.
A doua posibilitate este că nicio putere occidentală nu ar putea să ducă un război fără ajutorul SUA pentru că nu au suficiente resurse pentru a intra în bătălii mari fără ajutorul americanilor deoarece ei pun la dispoziţie toată forţa de care dispun, în timp ce restul ţărilor doar sunt de acord cu acest lucru. Preşedintele American, Barack Obama, nu are nicio iniţiativă de a intra în Syria, iar dacă americanii nu merg la război, nici francezii nu o vor face.
